cobit², ~ă a [At: DA ms / Pl: ~iți, ~e / E: cobi] (D. ceva rău, nenorocire etc.) 1-2 Care a fost presimțit și spus înainte de a avea loc. 3 Care a fost prevestit. 4 Menit să se întâmple cuiva. 5 Care a fost dorit să se întâmple cuiva. 6 Provocat de o senzație de teamă. 7 Invocat². 8 Răspândit sub forma unei povești. 9 Prevestit de cârâitul trist și neplăcut al unei găini.

cobit¹ sn [At: PAMFILE, B. 74 / Pl: ~uri / E: cobi] 1-2 Presimțire că se va întâmpla ceva rău și exprimare a acestui fapt Si: (rar) cobire (1-2), (îrg) cobitură (1-2), (înv) cobeală (1-2). 3 Prevestire că se va întâmpla ceva rău Si: (rar) cobire (3), (îrg) cobitură (3), (înv) cobeală (3). 4 Menire de a se întâmpla ceva rău (cuiva) Si: (rar) cobire (4), (îrg) cobitură (4), cobeală (4). 5 Dorință de a se întâmpla ceva rău (cuiva) Si: (rar) cobire (5), (îrg) cobitură (5), cobeală (5). 6 Senzație că se va întâmpla ceva rău Si: (rar) cobire (6), (îrg) cobitură (6), cobeală (6). 7 Invocare a unei nenorociri Si: (rar) cobire (7), (îrg) cobitură (7), (înv) cobeală (7). 8 Răspândire a unei vești rele, despre o nenorocire Si: (rar) cobire (8), (îrg) cobitură (8), (înv) cobeală (8). 9 Scoatere a unui cârâit trist și neplăcut de către găini, fapt considerat o prevestire rea Si: (rar) cobire (9), (îrg) cobitură (9), (înv) cobeală (9).

COBI, cobesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (În superstiții) A prevesti ceva rău. – Din bg. kobja, sb. kobiti.

cobi [At: ANON. CAR. / Pzi: ~besc / E: bg кобя, srb kobiti] 1-2 vti A presimți că se va întâmpla ceva rău și a exprima acest fapt. 3 vti A prevesti că se va întâmpla ceva rău. 4 vti A meni să se întâmple ceva rău (cuiva). 5 vti A dori să se întâmple ceva rău (cuiva). 6 vti A da senzația că se va întâmpla ceva rău. 7 vti A invoca o nenorocire. 8 vti A răspândi o veste rea, o nenorocire. 9 vi (D. găinile bolnave de cobe) A scoate un cârâit trist și neplăcut sau a cânta cocoșește, fapt considerat a reprezenta o prevestire rea.

COBI (-besc) vb. tr. și intr. A meni a rău, a prevesti ceva rău: copiii cari plîng mult ... cobesc a moarte pentru ei sau vre-un părinte al lor (MAR.) [srb. kobiti].

COBITOR adj. verb. COBI. Care cobește, care menește a rău: Cînta cucuveaua cu glas ~ (ALX.).

COBI, cobesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (În superstiții) A prevesti ceva rău. – Din bg. kobja, scr. kobiti.

COBI, cobesc, vb. IV. Intranz. (În superstiții) A prevesti ceva rău, a trage a rău. Mai bine să nu mai cobim, plîngîndu-l ca pe un mort. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 273. Voi de ciudă, voi de ură. Stați cobind acum sub șură. ALECSANDRI, P. I 207. ◊ Tranz. Noi, tată, nu-ți cobim moarte. PANN, P. V. II 89. Foicică, flori domnești, Plopule, de ce jelești? Au vro pacoste cobești, Ori de moarte mă vestești? TEODORESCU, P. P. 354.

COBI, cobesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (În superstiții) A prevesti ceva rău. – Bg. kobja, sb. kobiti.

A COBI ~esc 1. intranz. pop. (în superstiții) A prevesti ceva rău. 2. tranz. (nenorociri) A stabili din timp prin deducție sau prin intuiție. /<bulg. kobja, sb. kobiti

cobì v. a meni a rău, a prevesti o nenorocire.

cobésc v. tr. și intr. (d. cobe, cobie; sîrb. kóbiti). Augurez (prezic) nenorocire, menesc a răŭ, fac a răŭ: cucuveaŭa ĭ-a cobit moarte (ceĭa ce e o credință falsă, căcĭ ĭa, cînd cîntă, anunță vreme bună). Găina asta cobește a cuțit, a stricat ceva orĭ mă plictisește cu cotcodăcitu și trebuĭe s’o taĭ.

cobi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cobesc, 3 sg. cobește, imperf. 1 cobeam; conj. prez. 1 sg. să cobesc, 3 să cobească

cobi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cobesc, imperf. 3 sg. cobea; conj. prez. 3 să cobească

cobi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cobesc, imperf. 3 sg. cobea; conj. prez. 3 sg. și pl. cobească

cobi, cobesc v. i. a prevesti evenimente nefaste

COBI vb. (reg.) a soroci. (Nu mai ~ atâta!)

COBI vb. (reg.) a soroci. (Nu mai ~ atâta!)

cobí, cobesc, v.i. A prevesti ceva rău. – Din srb. kobiti (DEX, MDA).

cobi, cobesc, vb. intranz. – A prevesti ceva rău. – Din srb. kobiti (Scriban, DEX, MDA).