6 definiții pentru cobit cobire

cobít2, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~iți, ~e / E: cobi] (D. ceva rău, nenorocire etc.) 1- 2 Care a fost presimțit și spus înainte de a avea loc. 3 Care a fost prevestit. 4 Menit să se întâmple cuiva. 5 Care a fost dorit să se întâmple cuiva. 6 Provocat de o senzație de teamă. 7 Invocat2. 8 Răspândit sub forma unei povești. 9 Prevestit de cârâitul trist și neplăcut al unei găini.

cobít1 sn [At: PAMFILE, B. 74 / Pl: -uri / E: cobi] 1-2 Presimțire că se va întâmpla ceva rău și exprimare a acestui fapt Si: (rar) cobire (1-2), (îrg) cobitură (1-2), (înv) cobeală (1-2). 3 Prevestire că se va întâmpla ceva rău Si: (rar) cobire (3), (îrg) cobitură (3), (înv) cobeală (3). 4 Menire de a se întâmpla ceva rău (cuiva) Si: (rar) cobire (4), (îrg) cobitură (4), cobeală (4). 5 Dorință de a se întâmpla ceva rău (cuiva) Si: (rar) cobire (5), (îrg) cobitură (5), cobeală (5). 6 Senzație că se va întâmpla ceva rău Si: (rar) cobire (6), (îrg) cobitură (6), cobeală (6). 7 Invocare a unei nenorociri Si: (rar) cobire (7), (îrg) cobitură (7), (înv) cobeală (7). 8 Răspândire a unei vești rele, despre o nenorocire Si: (rar) cobire (8), (îrg) cobitură (8), (înv) cobeală (8). 9 Scoatere a unui cârâit trist și neplăcut de către găini, fapt considerat o prevestire rea Si: (rar) cobire (9), (îrg) cobitură (9), (înv) cobeală (9).

COBÍ, cobesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (În superstiții) A prevesti ceva rău. – Din bg. kobja, scr. kobiti.

cobí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cobésc, imperf. 3 sg. cobeá; conj. prez. 3 sg. și pl. cobeáscă

COBÍ vb. (reg.) a soroci. (Nu mai ~ atâta!)

A COBÍ ~ésc 1. intranz. pop. (în superstiții) A prevesti ceva rău. 2. tranz. (nenorociri) A stabili din timp prin deducție sau prin intuiție. /<bulg. kobja, sb. kobiti

Intrare: cobit
cobit participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cobit cobitul cobi cobita
plural cobiți cobiții cobite cobitele
genitiv-dativ singular cobit cobitului cobite cobitei
plural cobiți cobiților cobite cobitelor
vocativ singular
plural
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cobire cobirea
plural cobiri cobirile
genitiv-dativ singular cobiri cobirii
plural cobiri cobirilor
vocativ singular
plural