3 intrări

16 definiții

cobíre sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: cobi] 1-9 (Rar) Cobit1 (1-9).

cobí [At: ANON. CAR. / Pzi: ~bésc / E: bg кoбя, srb kobiti] 1-2 vti A presimți că se va întâmpla ceva rău și a exprima acest fapt. 3 vti A prevesti că se va întâmpla ceva rău. 4 vti A meni să se întâmple ceva rău (cuiva). 5 vti A dori să se întâmple ceva rău (cuiva). 6 vti A da senzația că se va întâmpla ceva rău. 7 vti A invoca o nenorocire. 8 vti A răspândi o veste rea, o nenorocire. 9 vi (D. găinile bolnave de cobe) A scoate un cârâit trist și neplăcut sau a cânta cocoșește, fapt considerat a reprezenta o prevestire rea.

cobít1 sn [At: PAMFILE, B. 74 / Pl: -uri / E: cobi] 1-2 Presimțire că se va întâmpla ceva rău și exprimare a acestui fapt Si: (rar) cobire (1-2), (îrg) cobitură (1-2), (înv) cobeală (1-2). 3 Prevestire că se va întâmpla ceva rău Si: (rar) cobire (3), (îrg) cobitură (3), (înv) cobeală (3). 4 Menire de a se întâmpla ceva rău (cuiva) Si: (rar) cobire (4), (îrg) cobitură (4), cobeală (4). 5 Dorință de a se întâmpla ceva rău (cuiva) Si: (rar) cobire (5), (îrg) cobitură (5), cobeală (5). 6 Senzație că se va întâmpla ceva rău Si: (rar) cobire (6), (îrg) cobitură (6), cobeală (6). 7 Invocare a unei nenorociri Si: (rar) cobire (7), (îrg) cobitură (7), (înv) cobeală (7). 8 Răspândire a unei vești rele, despre o nenorocire Si: (rar) cobire (8), (îrg) cobitură (8), (înv) cobeală (8). 9 Scoatere a unui cârâit trist și neplăcut de către găini, fapt considerat o prevestire rea Si: (rar) cobire (9), (îrg) cobitură (9), (înv) cobeală (9).

cobít2, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~iți, ~e / E: cobi] (D. ceva rău, nenorocire etc.) 1- 2 Care a fost presimțit și spus înainte de a avea loc. 3 Care a fost prevestit. 4 Menit să se întâmple cuiva. 5 Care a fost dorit să se întâmple cuiva. 6 Provocat de o senzație de teamă. 7 Invocat2. 8 Răspândit sub forma unei povești. 9 Prevestit de cârâitul trist și neplăcut al unei găini.

COBÍ, cobesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (În superstiții) A prevesti ceva rău. – Din bg. kobja, sb. kobiti.

COBÍ, cobesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (În superstiții) A prevesti ceva rău. – Din bg. kobja, scr. kobiti.

COBÍ, cobesc, vb. IV. Intranz. (În superstiții) A prevesti ceva rău, a trage a rău. Mai bine să nu mai cobim, plîngîndu-l ca pe un mort. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 273. Voi de ciudă, voi de ură. Stați cobind acum sub șură. ALECSANDRI, P. I 207. ◊ Tranz. Noi, tată, nu-ți cobim moarte. PANN, P. V. II 89. Foicică, flori domnești, Plopule, de ce jelești? Au vro pacoste cobești, Ori de moarte mă vestești? TEODORESCU, P. P. 354.

cobí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cobésc, imperf. 3 sg. cobeá; conj. prez. 3 să cobeáscă

cobí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cobésc, imperf. 3 sg. cobeá; conj. prez. 3 sg. și pl. cobeáscă

COBÍ vb. (reg.) a soroci. (Nu mai ~ atâta!)

A COBÍ ~ésc 1. intranz. pop. (în superstiții) A prevesti ceva rău. 2. tranz. (nenorociri) A stabili din timp prin deducție sau prin intuiție. /<bulg. kobja, sb. kobiti

cobì v. a meni a rău, a prevesti o nenorocire.

cobésc v. tr. și intr. (d. cobe, cobie; sîrb. kóbiti). Augurez (prezic) nenorocire, menesc a răŭ, fac a răŭ: cucuveaŭa ĭ-a cobit moarte (ceĭa ce e o credință falsă, căcĭ ĭa [!], cînd cîntă, anunță vreme bună). Găina asta cobește a cuțit, a stricat ceva orĭ mă plictisește cu cotcodăcitu și trebuĭe s'o taĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

COBÍ vb. (reg.) a soroci. (Nu mai ~ atâta!)

cobí, cobesc, vb. intranz. – A prevesti ceva rău. – Din srb. kobiti (Scriban, DEX, MDA).


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

cobi, cobesc v. i. a prevesti evenimente nefaste

Intrare: cobi
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cobi cobire cobit cobind singular plural
cobește cobiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cobesc (să) cobesc cobeam cobii cobisem
a II-a (tu) cobești (să) cobești cobeai cobiși cobiseși
a III-a (el, ea) cobește (să) cobească cobea cobi cobise
plural I (noi) cobim (să) cobim cobeam cobirăm cobiserăm, cobisem*
a II-a (voi) cobiți (să) cobiți cobeați cobirăți cobiserăți, cobiseți*
a III-a (ei, ele) cobesc (să) cobească cobeau cobi cobiseră
Intrare: cobit
cobit participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cobit cobitul cobi cobita
plural cobiți cobiții cobite cobitele
genitiv-dativ singular cobit cobitului cobite cobitei
plural cobiți cobiților cobite cobitelor
vocativ singular
plural
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cobire cobirea
plural cobiri cobirile
genitiv-dativ singular cobiri cobirii
plural cobiri cobirilor
vocativ singular
plural
Intrare: cobire
cobire
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)