coánă sf vz cucoană

COÁNĂ s. f. orificiu posterior al foselor nazale; nară interioară. (< fr. choane)

cocoánă sf vz cucoană

cucoană sf [At: PRAV. 707 / V: coc~ / Pl: ~ne / E: ngr ϰοϰϰῶνα] 1 (Mol; Mar; înv) Copilă (între 12 și 14 ani). 2 (Înv) Fiică. 3 (Trs; înv) Domnișoară. 4 (Îvr; îs) Lapte de ~ Produs cosmetic nedefinit mai îndeaproape. 5 (Înv) Orășeancă. 6 (Înv) Termen de adresare pentru o femeie superioară din punct de vedere social. 7 (Înv; arg) Găină. 8 (Reg) Insectă verde și subțire nedefinită mai îndeaproape. 9 (Ent; îrg; îc) ~a-chifteriță Coropișniță (Gryllotelpa vulgaris).

CUCOÁNĂ, cucoane, s. f. (Azi pe cale de dispariție, uneori cu nuanță disprețuitoare; și în forma cocoană, sau familiar, prescurtat, coană) 1. Denumire pentru femeile din clasele dominante, titlu cu care cineva se adresa acestora; doamnă. Da unde-i dus boierul, cucoană? ISPIRESCU, L. 180. Pe drum se întîlnesc ei cu o trăsură fu care era o cucoană. CREANGĂ, P. 329. Noi avem în veacul nostru acel soi ciudat de barzi, Care-ncearcă prin poeme să devie cumularzi, Închinînd ale lor versuri la puternici, la cucoane. EMINESCU, O. I 137. Lenea e cocoană mare, Care n-are de mîncare. PANN, P. V. I 105. 2. Soție a unui reprezentant al claselor exploatatoare. Du-te, mă, la cucoana domnului director. PAS, Z. I 284. Cucoană (mai adesea coană) – mare = denumire pe care o dau subalternii unei femei mai în vîrstă dintr-o familie, de obicei soacră sau mamă, pentru a o deosebi de fiica sau nora ei. 3. (Învechit) Fată tînără dintr-o familie domnitoare de la noi. Astfel se petrecură aici la noi cununiile cocoanelor doamnei Chiajna. ODOBESCU, S. I 137. – Variante: cocoánă, coánă s. f.

CUCOÁNĂ ~e f. 1) Termen de politețe sau de respect pentru o femeie măritată. 2) depr. Femeie căreia nu-i place să muncească. [G.-D. cucoanei; Sil. -coa-nă] /cf. ngr. kokkóna

cocoană f. 1. odinioară, fiică de Domn: Doamna ceru doi juni din Fanar, pe care să-i facă gineri la ale sale două cocoane OD.; 2. azi, titlu onorific dat femeilor cari aparțin burghezimii și nobleței: acasă e cocoana? [V. cocon].

coană-chiftiriță f., pl. e (pin etim. pop. d. coană din cocoană și chiftiriță). V. coropișniță.

cocoánă (vest) și cu- (est) f., pl. e (fem. d. cocon, de unde și ngr. kokkóna, cocoană, și turc. kokóna, cocoană creștină, kokonoz, tînăr cochet, coconaș, kúkla, [ngr. rus. kúkla] păpușă, din aceĭașĭ răd. cu cocă, cocoloș ș. a. nenumărate). Vechĭ. Fată de boĭer saŭ de domn. Azĭ. Fam. Nevastă de boĭer saŭ damă bine îmbrăcată: boĭeru și cocoana e la plimbare. Fasole cocoane, un fel de fasole albe ornate cu roș. – Maĭ fam. coana (Catinca), coană (Catincă).

cucóană, V. cocoană.

*coánă (+ s. f.) (înv., fam.) s. f.,. g.-d. art. coánei

*coánă-máre s. f., art. coána-máre, g.-d. art. coánei-mári

cucoánă s. f., g.-d. art. cucoánei; pl. cucoáne

cucoánă s. f., g.-d. art. cucoánei; pl. cucoáne

cocoană.

COÁNĂ s. (ANAT.) nară internă.

CUCOÁNĂ s. v. sticlete.