2 intrări

24 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

coaguláre sf [At: DA ms / P: co-a~ / Pl: ~lắri / E: coagula] Închegare.

COAGULÁRE, coagulări, s. f. Acțiunea de a (se) coagula; închegare. [Pr.: co-a-] – V. coagula.

COAGULÁRE, coagulări, s. f. Acțiunea de a (se) coagula; închegare. [Pr.: co-a-] – V. coagula.

COAGULÁRE, coagulări, s. f. Acțiunea de a s e c o a g u l a; închegare, prindere. Coagularea sîngelui. – Pronunțat: co-a-.

coaguláre (co-a-) s. f., g.-d. art. coagulắrii; pl. coagulắri

coaguláre s. f. (sil. co-a-), g.-d. art. coagulării; pl. coagulări

COAGULÁRE s 1. v. închegare. 2. v. prindere. 3. v. sleire.

COAGULÁRE s.f. Acțiunea de a (se) coagula; conglutinare. [< coagula].

coagulá [At: IONESCU-MUSCEL, FIL. 499 / P: co-a- / Pzi: ~léz / E: fr coaguler, lat coagulare] 1 vr ( D. lichide și substanțe coloidale) A se închega. 2 vt A face să se închege.

COAGULÁ, coagulez, vb. I. Refl. (Despre lichide și substanțe coloidale) A se închega. ♦ Tranz. A face să se închege. [Pr.: co-a-] – Din fr. coaguler, lat. coagulare.

COAGULÁ, coagulez, vb. I. Refl. (Despre lichide și substanțe coloidale) A se închega. ♦ Tranz. A face să se închege. [Pr.: co-a-] – Din fr. coaguler, lat. coagulare.

COAGULÁ, coagulez, vb. I. Refl. (Despre lichide și substanțe coloidale) A se închega, a se prinde. Sîngele din care s-a scos fibrina nu se mai coagulează. – Pronunțat: co-a-.

coagulá (a ~) (co-a-) vb., ind. prez. 3 coaguleáză

coagulá vb. (sil. co-a-), ind. prez. 1 sg. coaguléz, 3 sg. și pl. coaguleáză

COAGULÁ vb. 1. v. închega. 2. v. prinde. 3. v. slei.

COAGULÁ vb. I. tr., refl. A (se) închega, a prinde cheag; a conglutina. [Pron. co-a-. / < fr. coaguler, cf. lat. coagulare].

COAGULÁ vb. tr., refl. (despre soluții coloidale) a (se) transforma în gel; a se închega. (< fr. coaguler, lat. coagulare)

A SE COAGULÁ se ~eáză intranz. (despre substanțe organice lichide) A căpăta un grad mai mare de densitate (intermediar între starea lichidă și cea solidă); a se închega; a se conglutina; a se prinde. [Sil. co-a-] /<fr. se coaguler, lat. coagulare

A COAGULÁ ~éz tranz. A face să se coaguleze. /<fr. coaguler, lat. coagulare

Intrare: coagula
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) coagula coagulare coagulat coagulând singular plural
coagulea coagulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) coagulez (să) coagulez coagulam coagulai coagulasem
a II-a (tu) coagulezi (să) coagulezi coagulai coagulași coagulaseși
a III-a (el, ea) coagulea (să) coaguleze coagula coagulă coagulase
plural I (noi) coagulăm (să) coagulăm coagulam coagularăm coagulaserăm, coagulasem*
a II-a (voi) coagulați (să) coagulați coagulați coagularăți coagulaserăți, coagulaseți*
a III-a (ei, ele) coagulea (să) coaguleze coagulau coagula coagulaseră
Intrare: coagulare
coagulare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular coagulare coagularea
plural coagulări coagulările
genitiv-dativ singular coagulări coagulării
plural coagulări coagulărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)