2 intrări

12 definiții

coabitá vi [At: HAMANGIU, C. C. 76 / P: co-a~ / V: (înv) coha~ / Pzi: ~téz / E: fr cohabiter, lat cohabitare] 1 (Jur; d. oameni) A locui împreună în aceeși casă Si: a conviețui. 2 (D. idei, ideologii etc.) A coexista în ciuda unor deosebiri.

COABITÁ, coabitez, vb. I. Intranz. (Jur.) A locui, a trăi împreună (în aceeași casă) cu cineva; a conviețui. [Pr.: co-a-] – Din fr. cohabiter, lat. cohabitare.

COABITÁ, coabitez, vb. I. Intranz. (Jur.) A locui, a trăi împreună (în aceeași casă) cu cineva; a conviețui. [Pr.: co-a-] – Din fr. cohabiter, lat. cohabitare.

COABITÁ, coabitez și (rar) coabit, vb. I. Intranz. {Jur.; mai ales despre bărbat și femeie, căsătoriți sau necăsătoriți) A locui împreună (în aceeași casă), a trăi (în mod obișnuit) sub același acoperiș; a conviețui. – Pronunțat: co-a-.

coabitá (a ~) (co-a-) vb., ind. prez. 3 coabiteáză

coabitá vb. (sil. co-a-), ind. prez. 1 sg. coabitéz, 3 sg. și pl. coabiteáză

COABITÁ vb. (JUR.) a conviețui, a trăi, a viețui. (Au ~ doi ani ca soț și soție.)

COABITÁ vb. I. intr. (Despre un bărbat și o femeie) A locui împreună, în aceeași casă; a conviețui. [Pron. co-a-, p.i. -tez, coabít. / cf. lat. cohabitare, fr. cohabiter].

COABITÁ vt. intr. 1. a conviețui. 2. (despre specii diferite) a popula același habitat. (< fr. cohabiter, lat. cohabitare)

A COABITÁ ~éz intranz. A locui împreună; a conviețui; a conlocui. [Sil. co-a-] /<lat. cohabitare, fr. cohabiter

*coabitéz (oa 2 silabe), v. intr. (lat. cohábito, -áre). Locuĭesc împreună, maĭ ales vorbind de soț și soție.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

COABITÁ vb. (JUR.) a conviețui, a trăi, a viețui. (Au ~ doi ani ca soț și soție.)

Intrare: coabita (1 coabitez)
coabita (1 coabitez) verb grupa I conjugarea a II-a
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) coabita coabitare coabitat coabitând singular plural
coabitea coabitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) coabitez (să) coabitez coabitam coabitai coabitasem
a II-a (tu) coabitezi (să) coabitezi coabitai coabitași coabitaseși
a III-a (el, ea) coabitea (să) coabiteze coabita coabită coabitase
plural I (noi) coabităm (să) coabităm coabitam coabitarăm coabitaserăm, coabitasem*
a II-a (voi) coabitați (să) coabitați coabitați coabitarăți coabitaserăți, coabitaseți*
a III-a (ei, ele) coabitea (să) coabiteze coabitau coabita coabitaseră
Intrare: coabita (1 coabit)
coabita (1 coabit) verb grupa I conjugarea I
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) coabita coabitare coabitat coabitând singular plural
coabi coabitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) coabit (să) coabit coabitam coabitai coabitasem
a II-a (tu) coabiți (să) coabiți coabitai coabitași coabitaseși
a III-a (el, ea) coabi (să) coabite coabita coabită coabitase
plural I (noi) coabităm (să) coabităm coabitam coabitarăm coabitaserăm, coabitasem*
a II-a (voi) coabitați (să) coabitați coabitați coabitarăți coabitaserăți, coabitaseți*
a III-a (ei, ele) coabi (să) coabite coabitau coabita coabitaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)