10 definiții pentru coștereață

COȘTEREÁȚĂ, coșterețe, s. f. (Reg.) Coteț. – Et. nec.

COȘTEREÁȚĂ, coșterețe, s. f. (Reg.) Coteț. – Et. nec.

COȘTEREÁȚĂ, coșterețe, s. f. (Regional) Coteț. Dar de cele coșterețe n-ai uitat? CONTEMPORANUL, VI 143. Pe la miezul nopții, mama Catrina se deșteptă de măcăitul rațelor din coștereață. BUJOR, S. 29. – Variantă; coștireáță (CAMILAR, T. 104) s. f.

coștereáță (reg.) s. f., g.-d. art. coșteréței; pl. coșteréțe

coștereáță s. f., g.-d. art. coșteréței; pl. coșteréțe

COȘTEREÁȚĂ s. v. cocină, coteț.

COȘTEREÁȚĂ ~éțe f. Adăpost pentru gaini, porci. /cf. rus. kušța, ucr. kuța

coștereáță și coștireáță, V. cotineață.

cotineață f., pl. ețe (d. coteț cu sufixu din chichineață). Coteț de păsărĭ de curte, poĭată, curnic. – În nord și coștereață și -ireață (supt [!] infl. altor cuvinte, ca bg. kyšta, casă), îngrăditură de dat mîncare puilor și unde nu pot pătrunde găinile adulte.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

coștereáță s. v. COCINĂ. COTEȚ.

Intrare: coștereață
coștereață substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular coștereață coștereața
plural coșterețe coșterețele
genitiv-dativ singular coșterețe coștereței
plural coșterețe coșterețelor
vocativ singular
plural