12 definiții pentru coștereață

coștereáță sf [At: I. IONESCU, ap. CADE / V: ~rne~, ~tir~, ~tine~, ~tiure~ cuștir~ / Pl: ~ețe / E: ns cf bg кoщтa] (Înv) 1 Coteț de porci. 2 Coteț de găini. 3 (Irn) Casă mică și urâtă. 4 Cămară mică, în care se țin poame.

COȘTEREÁȚĂ, coșterețe, s. f. (Reg.) Coteț. – Et. nec.

COȘTEREÁȚĂ, coșterețe, s. f. (Reg.) Coteț. – Et. nec.

COȘTEREÁȚĂ, coșterețe, s. f. (Regional) Coteț. Dar de cele coșterețe n-ai uitat? CONTEMPORANUL, VI 143. Pe la miezul nopții, mama Catrina se deșteptă de măcăitul rațelor din coștereață. BUJOR, S. 29. – Variantă; coștireáță (CAMILAR, T. 104) s. f.

coștereáță (reg.) s. f., g.-d. art. coșteréței; pl. coșteréțe

coștereáță s. f., g.-d. art. coșteréței; pl. coșteréțe

COȘTEREÁȚĂ s. v. cocină, coteț.

COȘTEREÁȚĂ ~éțe f. Adăpost pentru gaini, porci. /cf. rus. kušța, ucr. kuța

coștereáță și coștireáță, V. cotineață.

cotineáță sf vz coteneață

cotineață f., pl. ețe (d. coteț cu sufixu din chichineață). Coteț de păsărĭ de curte, poĭată, curnic. – În nord și coștereață și -ireață (supt infl. altor cuvinte, ca bg. kyšta, casă), îngrăditură de dat mîncare puilor și unde nu pot pătrunde găinile adulte.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

coștereață s. v. COCINĂ. COTEȚ.

Intrare: coștereață
coștereață substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular coștereață coștereața
plural coșterețe coșterețele
genitiv-dativ singular coșterețe coștereței
plural coșterețe coșterețelor
vocativ singular
plural