11 definiții pentru coșmelie cușmelie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

coșmelíe sf [At: JIPESCU, O. 130 / V: cojm~, cojmol~, ~mol~, cuș~ / Pl: ~ii / E: ns cf coșmagă, coșmandră] 1 Casă mică. 2 Casă veche. 3 Casă dărăpănată. 4 Șopron. 5 Loc de adăpostire.

COȘMELÍE, coșmelii, s. f. (Reg.) Casă veche, mică și dărăpănată. [Var.: cușmelíe s. f.] – Et. nec.

COȘMELÍE, coșmelii, s. f. (Reg.) Casă veche, mică și dărăpănată. [Var.: cușmelíe s. f.] – Et. nec.

COȘMELÍE, coșmelii, s. f. (Regional) Casă veche și ruinată; coșmagă. Din primăvară pînă-n toamnă, omul lucra afară, la ușa coșmeliei. PAS, Z. I 197. Mai bine cară apă și lasă glumele,că s-aprinde și coșmelia. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 216. – Variantă; cușmelíe (MIHALE, O. 272) s. f.

coșmelíe, coșmolíe, coșneágă și coșnĭoágă, V. coșmagă.

coșmágă sf [At: (1814) IORGA, S. D. XXI, 468 / V: ~moá-, hoșmoá-~ / Pl: ~age / E: ns cf cocioabă, cociomeagă, cociomeață, coșleabă, coșmandră, coșmolie, coștireață, coștoroabă] (Reg) 1 Colibă de lemn. 2 Căsuță în care stau ciobanii iama și păstrează brânza și uneltele stânii. 3 Colibă de stuf de lângă stână, în care se află răscolul, strunga, perdeaua. 4 Colibă în care stau oamenii la lucru. 5 (Pex) Coteț prost construit. 6 (Pex) Cotețul câinelui. 7 (Pan) Ridicătură de pământ asemănătoare unui bordei de ciobani.

cușmelie sf vz coșmelie

CUȘMELÍE s. f. v. coșmelie.

CUȘMELÍE s. f. v. coșmelie.

CUȘMELÍE s. f. v. coșmelie.

coșmágă f., pl. ăgĭ (rus. kolymága, căruță). Est. Casa stîneĭ, adăpostu cĭobanilor la stînă. Șopron mic. Fig. Iron. Cocĭoabă. – Și coșmoagă (oa dift.), pl. e. În Munt. coșmelie (CL. 1920, 520, și ChN. I, 10) și coșmolie, coșneagă și coșnĭoagă. În Cov. și coșmándră, pl. e, șandrama.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

coșmelíe (fam.) s. f., art. coșmelía, g.-d. art. coșmelíei; pl. coșmelíi, art. coșmelíile

coșmelíe s. f., art. coșmelía, g.-d. art. coșmelíei; pl. coșmelíi, art. coșmelíile

Intrare: coșmelie
coșmelie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coșmelie
  • coșmelia
plural
  • coșmelii
  • coșmeliile
genitiv-dativ singular
  • coșmelii
  • coșmeliei
plural
  • coșmelii
  • coșmeliilor
vocativ singular
plural
cușmelie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cușmelie
  • cușmelia
plural
  • cușmelii
  • cușmeliile
genitiv-dativ singular
  • cușmelii
  • cușmeliei
plural
  • cușmelii
  • cușmeliilor
vocativ singular
plural

coșmelie cușmelie

  • 1. regional Casă veche, mică și dărăpănată.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: coșmagă 2 exemple
    exemple
    • Din primăvară pînă-n toamnă, omul lucra afară, la ușa coșmeliei. PAS, Z. I 197.
      surse: DLRLC
    • Mai bine cară apă și lasă glumele, – că s-aprinde și coșmelia. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 216.
      surse: DLRLC

etimologie: