13 definiții pentru coșmelie cușmelie

coșmelíe sf [At: JIPESCU, O. 130 / V: cojm~, cojmol~, ~mol~, cuș~ / Pl: ~ii / E: ns cf coșmagă, coșmandră] 1 Casă mică. 2 Casă veche. 3 Casă dărăpănată. 4 Șopron. 5 Loc de adăpostire.

COȘMELÍE, coșmelii, s. f. (Reg.) Casă veche, mică și dărăpănată. [Var.: cușmelíe s. f.] – Et. nec.

COȘMELÍE, coșmelii, s. f. (Reg.) Casă veche, mică și dărăpănată. [Var.: cușmelíe s. f.] – Et. nec.

COȘMELÍE, coșmelii, s. f. (Regional) Casă veche și ruinată; coșmagă. Din primăvară pînă-n toamnă, omul lucra afară, la ușa coșmeliei. PAS, Z. I 197. Mai bine cară apă și lasă glumele,că s-aprinde și coșmelia. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 216. – Variantă; cușmelíe (MIHALE, O. 272) s. f.

coșmelíe (fam.) s. f., art. coșmelía, g.-d. art. coșmelíei; pl. coșmelíi, art. coșmelíile

coșmelíe s. f., art. coșmelía, g.-d. art. coșmelíei; pl. coșmelíi, art. coșmelíile

coșmelíe, coșmolíe, coșneágă și coșnĭoágă, V. coșmagă.

coșmágă sf [At: (1814) IORGA, S. D. XXI, 468 / V: ~moá-, hoșmoá-~ / Pl: ~age / E: ns cf cocioabă, cociomeagă, cociomeață, coșleabă, coșmandră, coșmolie, coștireață, coștoroabă] (Reg) 1 Colibă de lemn. 2 Căsuță în care stau ciobanii iama și păstrează brânza și uneltele stânii. 3 Colibă de stuf de lângă stână, în care se află răscolul, strunga, perdeaua. 4 Colibă în care stau oamenii la lucru. 5 (Pex) Coteț prost construit. 6 (Pex) Cotețul câinelui. 7 (Pan) Ridicătură de pământ asemănătoare unui bordei de ciobani.

CUȘMELÍE s. f. v. coșmelie.

CUȘMELÍE s. f. v. coșmelie.

CUȘMELÍE s. f. v. coșmelie.

coșmágă f., pl. ăgĭ (rus. kolymága, căruță). Est. Casa stîneĭ, adăpostu cĭobanilor la stînă. Șopron mic. Fig. Iron. Cocĭoabă. – Și coșmoagă (oa dift.), pl. e. În Munt. coșmelie (CL. 1920, 520, și ChN. I, 10) și coșmolie, coșneagă și coșnĭoagă. În Cov. și coșmándră, pl. e, șandrama.

Intrare: coșmelie
coșmelie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular coșmelie coșmelia
plural coșmelii coșmeliile
genitiv-dativ singular coșmelii coșmeliei
plural coșmelii coșmeliilor
vocativ singular
plural
cușmelie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cușmelie cușmelia
plural cușmelii cușmeliile
genitiv-dativ singular cușmelii cușmeliei
plural cușmelii cușmeliilor
vocativ singular
plural

coșmelie cușmelie

  • 1. regional Casă veche, mică și dărăpănată.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: coșmagă 2 exemple
    exemple
    • Din primăvară pînă-n toamnă, omul lucra afară, la ușa coșmeliei. PAS, Z. I 197.
      surse: DLRLC
    • Mai bine cară apă și lasă glumele, – că s-aprinde și coșmelia. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 216.
      surse: DLRLC

etimologie: