COȘMELIE, coșmelii, s. f. (Regional) Casă veche și ruinată; coșmagă. Din primăvară pînă-n toamnă, omul lucra afară, la ușa coșmeliei. PAS, Z. I 197. Mai bine cară apă și lasă glumele, – că s-aprinde și coșmelia. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 216. – Variantă; cușmelie (MIHALE, O. 272) s. f.