2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

coșcovít2, ~ă a [At: VLAHUȚĂ, ap. TDRG / Pl: ~iți, ~e / E: coșcovi] 1 Care s-a cojit. 2 Căruia i s-a înlăturat stratul superior. 3 (D. pereți) Căruia i s-a desprins tencuiala. 4 (D. mobilă) Căreia i s-a încrețit furnirul.

coșcovít1 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: coșcovi] 1-4 Coșcovire (1-4).

COȘCOVÍT, -Ă, coșcoviți, -te, adj. (Despre pereți, tencuieli, mobilă etc.) Cojit, scorojit. – V. coșcovi.

COȘCOVÍT, -Ă, coșcoviți, -te, adj. (Despre pereți, tencuieli, mobilă etc.) Cojit, scorojit. – V. coșcovi.

COȘCOVÍT, -Ă, coșcoviți, -te, adj. (Despre pereți, ziduri, tencuieli) Cojit, scorojit. Fereastra răspundea Într-un zid grunzuros și coșcovit. C. PETRESCU, C. V. 45. Zace greu pe-un strat de paie, lîng-un coșcovit perete. NECULUȚĂ, Ț. D. 114.

coșcovi [At: DRĂGHICI, ap. TDRG / V: ~cuvi / Pzi: ~vesc / E: coșcov] 1 vt A face să se cojească Si: a coji, a scoroji. 2 vt A înlătura stratul superior de pe ceva. 3-4 vtr (D. tencuiala de pe pereți) A (se) desprinde. 5 vr (D. furnirul de pe mobile) A se încreți și a plesni din cauza căldurii și umezelii Si: (pfm) a se burduși, a se coji, a se coși, a se crăpa, a se scoroji, (reg) a se scovârda.

COȘCOVÍ, pers. 3 coșcovește, vb. IV. Refl. (Despre tencuiala sau varul de pe pereți, despre furnirul de pe mobilă etc.) A se ridica, a se dezlipi și a se plesni din cauza căldurii, a umezelii etc.; a se coji, a se scoroji. – Din coșcov.

COȘCOVÍ, pers. 3 coșcovește, vb. IV. Refl. (Despre tencuiala sau varul de pe pereți, despre furnirul de pe mobilă etc.) A se ridica, a se dezlipi și a se plesni din cauza căldurii, a umezelii etc.; a se coji, a se scoroji. – Din coșcov.

COȘCOVÍ, pers. 3 coșcovește, vb. IV. Refl. (Despre tencuiala sau varul de pe pereți, despre furnirul de pe mobile etc.) A se coji, a se scoroji. Peretele se coșcovește.

A SE COȘCOVÍ pers. 3 se ~éște intranz. (despre vopsea, tencuială, furnire de pe mobilă etc.) A se desprinde (de pe o suprafață) prin umflare; a se scoroji; a se coji; a se coși. /Din coșcov

coșcovì v. Mold. a se deslipi de vechime sau de uscăciune (ca varul de pe pereți, plăcile de nuc de pe mobile).

coșcovésc v. tr. (d. coșcov). Fac să se dezlipească și să se unfle tencuĭala, coaja unuĭ copac, plăcile de nuc de pe mobile ș. a., fac să devie găunos: boala ĭ-a coșcovit peptu. V. refl. Părețiĭ s’aŭ coșcovit. V. coptorăsc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!coșcoví (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se coșcovéște, imperf. 3 sg. se coșcoveá; conj. prez. 3 să se coșcoveáscă

coșcoví vb., ind. prez. 3 sg. coșcovéște, imperf. 3 sg. coșcoveá; conj. prez. 3 sg. și pl. coșcoveáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COȘCOVÍT adj. burdușit, cojit, scorojit, (pop. și fam.) scofâlcit, (Mold. și Bucov.) coșcov. (Un perete ~.)

COȘCOVIT adj. burdușit, cojit, scorojit, (pop. și fam.) scofîlcit, (Mold. și Bucov.) coșcov. (Un perete ~.)

COȘCOVÍ vb. a se burduși, a se coji, a se scoroji, (pop. și fam.) a se scofâlci, (reg.) a se scochița. (Pereții s-au ~.)

COȘCOVI vb. a se burduși, a se coji, a se scoroji, (pop. și fam.) a se scofîlci, (reg.) a se scochița. (Pereții s-au ~.)

Intrare: coșcovit
coșcovit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coșcovit
  • coșcovitul
  • coșcovitu‑
  • coșcovi
  • coșcovita
plural
  • coșcoviți
  • coșcoviții
  • coșcovite
  • coșcovitele
genitiv-dativ singular
  • coșcovit
  • coșcovitului
  • coșcovite
  • coșcovitei
plural
  • coșcoviți
  • coșcoviților
  • coșcovite
  • coșcovitelor
vocativ singular
plural
Intrare: coșcovi
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • coșcovi
  • coșcovire
  • coșcovit
  • coșcovitu‑
  • coșcovind
  • coșcovindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • coșcovește
(să)
  • coșcovească
  • coșcovea
  • coșcovi
  • coșcovise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • coșcovesc
(să)
  • coșcovească
  • coșcoveau
  • coșcovi
  • coșcoviseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)