2 intrări

27 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

COȘCOVÍ, pers. 3 coșcovește, vb. IV. Refl. (Despre tencuiala sau varul de pe pereți, despre furnirul de pe mobilă etc.) A se ridica, a se dezlipi și a se plesni din cauza căldurii, a umezelii etc.; a se coji, a se scoroji. – Din coșcov.

COȘCOVÍ, pers. 3 coșcovește, vb. IV. Refl. (Despre tencuiala sau varul de pe pereți, despre furnirul de pe mobilă etc.) A se ridica, a se dezlipi și a se plesni din cauza căldurii, a umezelii etc.; a se coji, a se scoroji. – Din coșcov.

COȘCOVÍ, pers. 3 coșcovește, vb. IV. Refl. (Despre tencuiala sau varul de pe pereți, despre furnirul de pe mobile etc.) A se coji, a se scoroji. Peretele se coșcovește.

!coșcoví (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se coșcovéște, imperf. 3 sg. se coșcoveá; conj. prez. 3 să se coșcoveáscă

coșcoví vb., ind. prez. 3 sg. coșcovéște, imperf. 3 sg. coșcoveá; conj. prez. 3 sg. și pl. coșcoveáscă

COȘCOVÍ vb. a se burduși, a se coji, a se scoroji, (pop. și fam.) a se scofâlci, (reg.) a se scochița. (Pereții s-au ~.)

A SE COȘCOVÍ pers. 3 se ~éște intranz. (despre vopsea, tencuială, furnire de pe mobilă etc.) A se desprinde (de pe o suprafață) prin umflare; a se scoroji; a se coji; a se coși. /Din coșcov

coșcovì v. Mold. a se deslipi de vechime sau de uscăciune (ca varul de pe pereți, plăcile de nuc de pe mobile).

CÓȘCOV, -Ă, coșcovi, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Despre pereți) Coșcovit. 2. S. f. (Reg.) Loc gol, mai ales în malurile apelor, pe sub rădăcini, unde se ascund și unde trăiesc peștii și racii. 3. S. f. Nămol vegetal amestecat cu bucăți de rădăcini de stuf și papură, care formează uneori mici insule plutitoare la suprafața apelor; cocioc. – Cf. rus. kočkovatyj „cu ridicături, deluros, bolovănos”.

CÓȘCOV, -Ă, coșcovi, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Despre pereți) Coșcovit. 2. S. f. (Reg.) Loc gol, mai ales în malurile apelor, pe sub rădăcini, unde se ascund și unde trăiesc peștii și racii. 3. S. f. Nămol vegetal amestecat cu bucăți de rădăcini de stuf și papură, care formează uneori mici insule plutitoare la suprafața apelor; cocioc. – Cf. rus. kočkovatyj „cu ridicături, deluros, bolovănos”.

CÓȘCOV, -Ă, coșcovi, -e, adj. (Despre pereți) Coșcovit. Păși încet-încet pe lîngă păretele coșcov și umed și cu mare greutate ajunse la fereastra lui. SADOVEANU, O. III 571. Perete rece, coșcov, afumat. NECULUȚĂ, Ț. D. 114. Pe cuptiorul uns cu humă și pe coșcovii păreți Zugrăvit-au c-un cărbune copilașul cel isteț Purceluși cu coada sfredel cu bețe-n loc de labă. EMINESCU, O. I 84.

CÓȘCOVĂ, coșcove, s. f. (Regional) 1. Loc gol mai ales in malurile apelor, pe sub rădăcini, unde se ascund și trăiesc peștii și racii. Racii îi prind cu mîna pe subt coșcove. SADOVEANU, N. F. 55. 2. Nămol vegetal, amestecat cu bucăți de rădăcini de stuf și de papură, care formează uneori mici insule plutitoare la suprafața apelor; cocioc. Cîteva bucăți de coșcovă, grămădite pe malul umed, ardeau încet. SADOVEANU, O. III 665.

cóșcov (rar) adj. m., pl. cóșcovi; f. cóșcovă, pl. cóșcove

cóșcovă s. f., g.-d. art. cóșcovei; pl. cóșcove

cóșcov adj. m., pl. cóșcovi; f. sg. cóșcovă, pl. cóșcove

cóșcovă s. f., g.-d. art. cóșcovei; pl. cóșcove

CÓȘCOV adj. v. burdușit, cojit, coșcovit, scorojit.

CÓȘCOVĂ s. v. crov, găvan, padină.

cóșcov (-vă), adj.1. Gol, scobit, golit. – 2. Bombat, curbat. – 3. Găurit, ciuruit. – 4. Deformat, denivelat. Tc. koș kof „complet golit” (Iogu, GS, VI, 338), cf. coșcogea. După Löwe 92, în legătură cu sl. koža „coajă”, prin intermediul unei forme ipotetice *koždavŭ; după DAR (și Cihac, II, 75), din aceeași familie cu rus. kočkovatyi „deformat”; cf. bg. kaškav „moale, flasc.” – Der. coșcovă, s. f. (bășică; scobitură; denivelare de teren, groapă, gaură; mîl, nămol); coșcană, s. f. (rădăcini și tulpini de trestie ce rămîn pe teren); coșcă, s. f. (coajă, carapace); coșcoavă, s. f. (ascunzătoare sub apă, în care trăiesc de obicei peștii sau racii); coșcovi, vb. refl. (a se goli; a se scoroji); coșcoveală, s. f. (acțiunea de a se coșcovi); coșcovitură, s. f. (deformare).

CÓȘCOV ~ă (~i, ~e) (despre pereți) Care are tencuială cojită; cu tencuiala cojită. /cf. rus. koțkovaty

Intrare: coșcovi
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) coșcovi coșcovire coșcovit coșcovind singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea) coșcovește (să) coșcovească coșcovea coșcovi coșcovise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele) coșcovesc (să) coșcovească coșcoveau coșcovi coșcoviseră
Intrare: coșcov
coșcov adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular coșcov coșcovul coșcovă coșcova
plural coșcovi coșcovii coșcove coșcovele
genitiv-dativ singular coșcov coșcovului coșcove coșcovei
plural coșcovi coșcovilor coșcove coșcovelor
vocativ singular
plural