2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CÓȘCOVĂ, coșcove, s. f. (Regional) 1. Loc gol mai ales în malurile apelor, pe sub rădăcini, unde se ascund și trăiesc peștii și racii. Racii îi prind cu mîna pe subt coșcove. SADOVEANU, N. F. 55. 2. Nămol vegetal, amestecat cu bucăți de rădăcini de stuf și de papură, care formează uneori mici insule plutitoare la suprafața apelor; cocioc. Cîteva bucăți de coșcovă, grămădite pe malul umed, ardeau încet. SADOVEANU, O. III 665.

coșcov, ~ă [At: EMINESCU, P. 192 / V: ~oa sf, ~cuv, ~știov, cotrov / Pl: ~i, ~e / E: tc kos-kof] (Îvp) 1 a Cu coaja umflată. 2 a Cojit. 3 a Gol pe sub coajă. 4 a Scorburos. 5 a Cariat. 6 a Găunos. 7 a (D. ridiche) Amar. 8 sf Loc gol pe sub coajă. 9 sf Bășică sub piele. 10 sf Umflătură mică. 11 av (Îlav) Plin ~ă Plin cu vârf. 12 sf Movilă mică de pământ. 13 sf Depresiune cu diametrul mai mic de 2 m. 14 sf Groapă mică, uscată, în urma scoaterii nisipului sau pietrișului Si: (reg) bahnă, chișai, crov, cute, răgălie. 15 sf Mic șes mănos, mai jos față de terenurile vecine. 16 sf Groapă unde adună copiii fructe. 17 sf Adăpost pe care și-l fac câinii în paie sau fân. 18 sf Groapă sub malul râului, unde se ascund peștii și racii Si: (reg) coif, copcă, răgălie. 19 sf Nămol vegetal amestecat cu resturi de stuf putrezit. 20 sf Mică insulă plutitoare formată din coșcovă (19) Si: (reg) cocioc, coșcană.

coșcuv, ~ă a, sf vz coșcov

coștiov, ~ă a, sf vz coșcov

CÓȘCOV, -Ă, coșcovi, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Despre pereți) Coșcovit. 2. S. f. (Reg.) Loc gol, mai ales în malurile apelor, pe sub rădăcini, unde se ascund și unde trăiesc peștii și racii. 3. S. f. Nămol vegetal amestecat cu bucăți de rădăcini de stuf și papură, care formează uneori mici insule plutitoare la suprafața apelor; cocioc. – Cf. rus. kočkovatyj „cu ridicături, deluros, bolovănos”.

CÓȘCOV, -Ă, coșcovi, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Despre pereți) Coșcovit. 2. S. f. (Reg.) Loc gol, mai ales în malurile apelor, pe sub rădăcini, unde se ascund și unde trăiesc peștii și racii. 3. S. f. Nămol vegetal amestecat cu bucăți de rădăcini de stuf și papură, care formează uneori mici insule plutitoare la suprafața apelor; cocioc. – Cf. rus. kočkovatyj „cu ridicături, deluros, bolovănos”.

CÓȘCOV, -Ă, coșcovi, -e, adj. (Despre pereți) Coșcovit. Păși încet-încet pe lîngă păretele coșcov și umed și cu mare greutate ajunse la fereastra lui. SADOVEANU, O. III 571. Perete rece, coșcov, afumat. NECULUȚĂ, Ț. D. 114. Pe cuptiorul uns cu humă și pe coșcovii păreți Zugrăvit-au c-un cărbune copilașul cel isteț Purceluși cu coada sfredel cu bețe-n loc de labă. EMINESCU, O. I 84.

CÓȘCOV ~ă (~i, ~e) (despre pereți) Care are tencuială cojită; cu tencuiala cojită. /cf. rus. koțkovaty

coșcov a. Mold. găunos și umflat: pe coșcovii pereți EM. [Origină necunoscută].

cóșcov, -ă adj. (d. rut. košikovátiĭ, ca coșu, adică „scobit, găunos”, orĭ d. rus. kočkováty, acoperit de moșoroaĭe). Găunos, cu coaja desprinsă: părete coșcov. S. f. Lucru coșcovit: un pept coșcovă de boală. Dun. Insuliță plutitoare de rădăcinĭ de stuf putrezit și de alte plante. V. boștĭură și plaur.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cóșcovă s. f., g.-d. art. cóșcovei; pl. cóșcove

cóșcovă s. f., g.-d. art. cóșcovei; pl. cóșcove

cóșcov (rar) adj. m., pl. cóșcovi; f. cóșcovă, pl. cóșcove

cóșcov adj. m., pl. cóșcovi; f. sg. cóșcovă, pl. cóșcove


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CÓȘCOVĂ s. v. crov, găvan, padină.

coșcovă s. v. CROV. GĂVAN. PADINĂ.

CÓȘCOV adj. v. burdușit, cojit, coșcovit, scorojit.

coșcov adj. v. BURDUȘIT. COJIT. COȘCOVIT. SCOROJIT.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cóșcov (-vă), adj.1. Gol, scobit, golit. – 2. Bombat, curbat. – 3. Găurit, ciuruit. – 4. Deformat, denivelat. Tc. koș kof „complet golit” (Iogu, GS, VI, 338), cf. coșcogea. După Löwe 92, în legătură cu sl. koža „coajă”, prin intermediul unei forme ipotetice *koždavŭ; după DAR (și Cihac, II, 75), din aceeași familie cu rus. kočkovatyi „deformat”; cf. bg. kaškav „moale, flasc.” – Der. coșcovă, s. f. (bășică; scobitură; denivelare de teren, groapă, gaură; mîl, nămol); coșcană, s. f. (rădăcini și tulpini de trestie ce rămîn pe teren); coșcă, s. f. (coajă, carapace); coșcoavă, s. f. (ascunzătoare sub apă, în care trăiesc de obicei peștii sau racii); coșcovi, vb. refl. (a se goli; a se scoroji); coșcoveală, s. f. (acțiunea de a se coșcovi); coșcovitură, s. f. (deformare).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cóșcovă, cóșcove (cóșcoave), s.f. (reg.) 1. loc gol, mai ales în malurile apelor, pe sub rădăcini, unde se ascund și trăiesc peștii și racii; bortă. 2. loc gol pe sub coaja copacilor, pe sub piele; cojitură, bășicătură, umflătură, bulbucătură, copârțan. 3. (la pl.) umflături sau ridicături mici de pământ. 4. (la pl.) nămol vegetal amestecat cu rizomi de stuf și papură în descompunere; coșcană. 5. babă gârbovită.

Intrare: coșcovă
coșcovă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coșcovă
  • coșcova
plural
  • coșcove
  • coșcovele
genitiv-dativ singular
  • coșcove
  • coșcovei
plural
  • coșcove
  • coșcovelor
vocativ singular
plural
Intrare: coșcov
coșcov adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coșcov
  • coșcovul
  • coșcovu‑
  • coșcovă
  • coșcova
plural
  • coșcovi
  • coșcovii
  • coșcove
  • coșcovele
genitiv-dativ singular
  • coșcov
  • coșcovului
  • coșcove
  • coșcovei
plural
  • coșcovi
  • coșcovilor
  • coșcove
  • coșcovelor
vocativ singular
plural
coșcuv adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coșcuv
  • coșcuvul
  • coșcuvu‑
  • coșcuvă
  • coșcuva
plural
  • coșcuvi
  • coșcuvii
  • coșcuve
  • coșcuvele
genitiv-dativ singular
  • coșcuv
  • coșcuvului
  • coșcuve
  • coșcuvei
plural
  • coșcuvi
  • coșcuvilor
  • coșcuve
  • coșcuvelor
vocativ singular
plural
coștiov
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

coșcovă

  • 1. regional Loc gol, mai ales în malurile apelor, pe sub rădăcini, unde se ascund și unde trăiesc peștii și racii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Racii îi prind cu mîna pe subt coșcove. SADOVEANU, N. F. 55.
      surse: DLRLC
  • 2. Nămol vegetal amestecat cu bucăți de rădăcini de stuf și papură, care formează uneori mici insule plutitoare la suprafața apelor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cocioc un exemplu
    exemple
    • Cîteva bucăți de coșcovă, grămădite pe malul umed, ardeau încet. SADOVEANU, O. III 665.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • cf. limba rusă kočkovatyj „cu ridicături, deluros, bolovănos”.
    surse: DEX '09 DEX '98

coșcov coșcuv coștiov

  • 1. Despre pereți:
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: burdușit cojit coșcovit scorojit 3 exemple
    exemple
    • Păși încet-încet pe lîngă păretele coșcov și umed și cu mare greutate ajunse la fereastra lui. SADOVEANU, O. III 571.
      surse: DLRLC
    • Perete rece, coșcov, afumat. NECULUȚĂ, Ț. D. 114.
      surse: DLRLC
    • Pe cuptiorul uns cu humă și pe coșcovii păreți Zugrăvit-au c-un cărbune copilașul cel isteț Purceluși cu coada sfredel cu bețe-n loc de labă. EMINESCU, O. I 84.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • cf. limba rusă kočkovatyj „cu ridicături, deluros, bolovănos”.
    surse: DEX '09 DEX '98