14 definiții pentru coșarcă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

coșárcă sf [At: ȘEZ. V, 59 / V: ~rgă (pl: ~șérgî), ~șoár~ / Pl: ~șắrci / E: mg kosárka] 1-2 (Reg) Coș3 (1-2). 3 Coș3 (1) mare, cu două toarte. 4 Unealtă din cercuri de alun legate cu tei, pentru adunatul paielor de la arie. 5 (Pes) Coș3 (10). 6 (Reg) Coșar1 (6). 7 Coș3 (30).

COȘÁRCĂ, coșărci, s. f. (Reg.) Coș1Coșar1 + suf. -că.

COȘÁRCĂ, coșărci, s. f. (Reg.) Coș1Coșar1 + suf. -că.

COȘÁRCĂ, coșărci, s. f. (Regional) Coș de nuiele împletite. Desculț, cu capul gol, Cocoran desfăcea păpușoi dintr-o coșarcă pusă la picioare. CAMILAR, TEM. 25. O fetiță... ducea o coșarcă cu pită pe cap. RETEGANUL, P. III 86. Am o coșarcă de alune și numai o nucă între ele (Stelele și luna). GOROVEI, C. 357.

COȘÁRCĂ ~ărci f. Coș mare împletit din nuiele. /coșar + suf. ~că

coșarcă f. Mold. bordeiu. [V. coșar].

coșárcă f., pl. e și ărcĭ (d. coșar 2, de unde vine și ung. kosárka, coșuleț). Est. Coș (paner) maĭ mare de purtat în braț orĭ în cap. Trans. Coșar, pătul. V. cotarcă, cotăriță.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

coșárcă (reg.) s. f., g.-d. art. coșắrcii; pl. coșắrci

coșárcă s. f., g.-d. art. coșărcii; pl. coșărci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COȘÁRCĂ s. (pop.) târnă, (reg.) târneață, târnog. (Duce marfa într-o ~.)

COȘÁRCĂ s. v. cămin, coș, coșar, horn, paner, pătul, porumbar.

coșarcă s. v. CĂMIN. COȘ. COȘAR. HORN. PANER. PĂTUL. PORUMBAR.

COȘARCĂ s. (pop.) tîrnă, (reg.) tîrneață, tîrnog. (Duce marfa într-o ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

coșárcă, coșerci, s.f. – Coș mare de nuiele, cu două toarte. ♦ (onom.) Coșarcă, Coșarca, nume de familie (9 persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din coșar + suf. - (DEX); din magh. kosárka (MDA).

coșárcă, -șerci, s.f. – Coș mare cu două toarte. – Din magh. kosárka.

Intrare: coșarcă
coșarcă substantiv feminin
substantiv feminin (F74)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coșarcă
  • coșarca
plural
  • coșărci
  • coșărcile
genitiv-dativ singular
  • coșărci
  • coșărcii
plural
  • coșărci
  • coșărcilor
vocativ singular
plural

coșarcă

  • 1. regional Coș de nuiele împletite.
    exemple
    • Desculț, cu capul gol, Cocoran desfăcea păpușoi dintr-o coșarcă pusă la picioare. CAMILAR, TEM. 25.
      surse: DLRLC
    • O fetiță... ducea o coșarcă cu pită pe cap. RETEGANUL, P. III 86.
      surse: DLRLC
    • Am o coșarcă de alune și numai o nucă între ele (Stelele și luna). GOROVEI, C. 357.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Coșar + sufix -că.
    surse: DEX '09 DEX '98