COȘARCĂ, coșărci, s. f. (Regional) Coș de nuiele împletite. Desculț, cu capul gol, Cocoran desfăcea păpușoi dintr-o coșarcă pusă la picioare. CAMILAR, TEM. 25. O fetiță... ducea o coșarcă cu pită pe cap. RETEGANUL, P. III 86. Am o coșarcă de alune și numai o nucă între ele (Stelele și luna). GOROVEI, C. 357.