12 definiții pentru clondir


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

clondir sn [At: (a. 1649) IORGA, B.R. 47 (I), 49 / V: (înv) ~riu / Pl: ~e / E: bg крондир] 1 Vas de sticlă cu gâtul scurt și strâmt, pentru lichide Cf butelcă, butelie, șip. 2 Conținutul unui clondir (1). 3 (Gmț; îe) A se pupa cu ~ A-i plăcea să bea. 4 (Înv; îf clondiriu) Vas ornamental de marmură sau sticlă.

CLONDÍR, clondire, s. n. Vas de sticlă cu gâtul scurt și strâmt, în care se păstrează băuturi. – Din bg. krondir.

CLONDÍR, clondire, s. n. Vas de sticlă cu gâtul scurt și strâmt, în care se păstrează băuturi. – Din bg. krondir.

CLONDÍR, clondire, s. n. Vas de sticlă de mărime mijlocie, cu gîtul sțrîmt și scurt. Ținea clondirul în buzunar și-l ducea din cînd în cînd la gură. PAS, Z. I 147. Vede pe masă coșcogea clondir de vin. HOGAȘ, DR. 266. Umplu și cîteva clondire cu vin și rachiu. FILIMON, C. 224. El, de veste cum prindea, înainte ne ieșea, C-un clondir plin de rachiu: Cu clondirul d-a dreapta, Cu paharul d-a stingă; Din clondir turnîndu-ne, Din gură grăindu-ne... TEODORESCU, P. P. 16.

CLONDÍR ~e n. înv. Vas de sticlă cu gât scurt și îngustat folosit pentru păstrarea băuturilor alcoolice. /<bulg. krondir

clondir n. sticlă cu gâtul scurt și strâmt. [Gr. mod.].

clondír n., pl. e (ngr. klondiri, krondiri și kryondiri [scris -ntiri], d. krýos, frig, adică „vas care ține apa rece”; bg. krondil și krondir. V. cristal). Sud. Galon (vas de sticlă) de cîțĭ-va litri (5-6 orĭ chear și 2-3 saŭ un simplu burcut). Conținutu lui: un clondir de vin. – La început s’a zis așa celor de lut (ca cele de Curaçao), apoĭ și celor de sticlă. V. urcĭor și damigeană.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

clondír s. n., pl. clondíre

clondír s. n., pl. clondíre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CLONDÍR s. (reg.) uiagă. (~ de țuică.)

CLONDIR s. (reg.) uiagă. (~ de țuică.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

clondír (clondíre), s. n. – Carafă, sticlă. – Var. crondir. Mr. clondir, megl. clundir. Ngr. ϰρυωντήριον (Vasmer, Gr., 81; cf. Cihac, II, 648), cf. ngr. ϰροντήρι, bg. krondir, sb. kondir, kondír (sec. XV). Der. directă din bg. (Berneker 558) pare probabilă numai pentru var.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

clondir, clondire s. n. (pop.) sticlă.

Intrare: clondir
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clondir
  • clondirul
  • clondiru‑
plural
  • clondire
  • clondirele
genitiv-dativ singular
  • clondir
  • clondirului
plural
  • clondire
  • clondirelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

clondir

  • 1. Vas de sticlă cu gâtul scurt și strâmt, în care se păstrează băuturi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: sticlă uiagă diminutive: clondiraș 4 exemple
    exemple
    • Ținea clondirul în buzunar și-l ducea din cînd în cînd la gură. PAS, Z. I 147.
      surse: DLRLC
    • Vede pe masă coșcogea clondir de vin. HOGAȘ, DR. 266.
      surse: DLRLC
    • Umplu și cîteva clondire cu vin și rachiu. FILIMON, C. 224.
      surse: DLRLC
    • El, de veste cum prindea, înainte ne ieșea, C-un clondir plin de rachiu: Cu clondirul d-a dreapta, Cu paharul d-a stînga; Din clondir turnîndu-ne, Din gură grăindu-ne... TEODORESCU, P. P. 16.
      surse: DLRLC

etimologie: