clondir sn [At: (a. 1649) IORGA, B.R. 47 (I), 49 / V: (înv) ~riu / Pl: ~e / E: bg крондир] 1 Vas de sticlă cu gâtul scurt și strâmt, pentru lichide Cf butelcă, butelie, șip. 2 Conținutul unui clondir (1). 3 (Gmț; îe) A se pupa cu ~ A-i plăcea să bea. 4 (Înv; îf clondiriu) Vas ornamental de marmură sau sticlă.