CLONDIR, clondire, s. n. Vas de sticlă de mărime mijlocie, cu gîtul sțrîmt și scurt. Ținea clondirul în buzunar și-l ducea din cînd în cînd la gură. PAS, Z. I 147. Vede pe masă coșcogea clondir de vin. HOGAȘ, DR. 266. Umplu și cîteva clondire cu vin și rachiu. FILIMON, C. 224. El, de veste cum prindea, înainte ne ieșea, C-un clondir plin de rachiu: Cu clondirul d-a dreapta, Cu paharul d-a stingă; Din clondir turnîndu-ne, Din gură grăindu-ne... TEODORESCU, P. P. 16.