24 de definiții pentru clonc clonca (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

clonc2 sn [At: DA / Pl: ~uri / E: nct] (Buc) Umflătură.

clonc1 [At: PANN, P.V. I, 4/9 / V: cloc i, (1) clónca i / E: fo] 1 i (Dore) Cuvânt care imită strigătul unor păsări, mai ales al cloștii. 2 sn Instrument auxiliar de pescuit cu care se produc, în apă, sunete ce atrag peștii spre undiță sau năvod.

CLONC, (1) interj., (2) cloncuri, s. n. 1. Interj. (De obicei repetat) Cuvânt care imită strigătul cloștii, ciorii, corbului etc. 2. S. n. Unealtă pescărească din lemn pentru lovit apa, cu ajutorul căreia se produc zgomote care gonesc peștii spre plase sau cârlige. [Var.: clónca interj.] – Onomatopee.

CLONC, (1) interj., (2) cloncuri, s. n. 1. Interj. (De obicei repetat) Cuvânt care imită strigătul cloștii, ciorii, corbului etc. 2. S. n. Instrument auxiliar de pescuit cu ajutorul căruia se produc în apă zgomote care gonesc peștii spre plase sau cârlige. [Var.: clónca interj.] – Onomatopee.

CLONC1 interj. (De obicei repetat) Onomatopee care imită strigătul cloștii. Aproape de el, o cloșcă cu puișori cloncănește: clonc, clonc! SADOVEANU, O. I 311. Cloșca, cum l-au văzut, au început să strige: cîrrr! clonc! clonc! SBIERA, P. 292. – Variantă: clónca (DELAVRANCEA, S. 299) interj.

CLONC2, cloncuri, s. n. Instrument format dintr-un băț puțin încovoiat și ascuțit pe ambele muchii, cu ajutorul căruia se produc în apă zgomote care atrag peștii din ascunzătorile lor către plase sau cîrlige. Pescarii stăteau aplecați spre fața apei și unul lovea valurile c-un clone, ca să cheme somnul în cîrlige. DUNĂREANU, CH. 131.

CLÓNC1 interj. Cuvânt care imită strigătul cloștii. [Var.: clónca interj.] – Onomatopee.

CLONC2, cloncuri, s. n. Instrument cu ajutorul căruia se produc în apă zgomote care sperie peștele, mai ales somnul, și îl gonește către plase sau cârlige.

clonc1 (pop.) s. n., pl. clóncuri

clonc2(-clónc)/clónca(-clónca) (pop.) interj.

CLONC, (1) interj., (2) clóncuri, s. n. ~ (cf. cloc)

CLONC interj. (se folosește pentru a reda sunetul caracteristic produs de cloșcă). /Onomat.

clonc ! int. care imitează strigătul găi-nei, când vrea să clocească sau țipătul lugubru al ciorilor.

clonc n. undiță specială de pescuit somnul. [Origină necunoscută].

1) clonc n., pl. urĭ (d. clonc 2). Dun. Un băț scurt cu care pescariĭ izbesc apa producînd sunetu clonc ca să atragă somnu. Sunetu clonc: cloncu lișițelor care bat apa cu labele lor (Sadov. VR. 1928, 7-8, 9).

2) clonc, interj. care arată strigătu cloșteĭ și al corbuluĭ. V. cronc.

Intrare: clonc
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular clonc cloncul
plural cloncuri cloncurile
genitiv-dativ singular clonc cloncului
plural cloncuri cloncurilor
vocativ singular
plural
clonca