17 definiții pentru clonc (interj.) clonca


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CLONC, (1) interj., (2) cloncuri, s. n. 1. Interj. (De obicei repetat) Cuvânt care imită strigătul cloștii, ciorii, corbului etc. 2. S. n. Unealtă pescărească din lemn pentru lovit apa, cu ajutorul căreia se produc zgomote care gonesc peștii spre plase sau cârlige. [Var.: clónca interj.] – Onomatopee.

clonc1 [At: PANN, P.V. I, 4/9 / V: cloc i, (1) clonca i / E: fo] 1 i (Dore) Cuvânt care imită strigătul unor păsări, mai ales al cloștii. 2 sn Instrument auxiliar de pescuit cu care se produc, în apă, sunete ce atrag peștii spre undiță sau năvod.

CLONC, (1) interj., (2) cloncuri, s. n. 1. Interj. (De obicei repetat) Cuvânt care imită strigătul cloștii, ciorii, corbului etc. 2. S. n. Instrument auxiliar de pescuit cu ajutorul căruia se produc în apă zgomote care gonesc peștii spre plase sau cârlige. [Var.: clónca interj.] – Onomatopee.

CLONC1 interj. (De obicei repetat) Onomatopee care imită strigătul cloștii. Aproape de el, o cloșcă cu puișori cloncănește: clonc, clonc! SADOVEANU, O. I 311. Cloșca, cum l-au văzut, au început să strige: cîrrr! clonc! clonc! SBIERA, P. 292. – Variantă: clónca (DELAVRANCEA, S. 299) interj.

CLÓNC1 interj. Cuvânt care imită strigătul cloștii. [Var.: clónca interj.] – Onomatopee.

CLONC interj. (se folosește pentru a reda sunetul caracteristic produs de cloșcă). /Onomat.

clonc! int. care imitează strigătul găi-nei, când vrea să clocească sau țipătul lugubru al ciorilor.

2) clonc, interj. care arată strigătu cloșteĭ și al corbuluĭ. V. cronc.

CLÓNCA interj. v. clonc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

clonc2(-clónc)/clónca(-clónca) (pop.) interj.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

CLONC, (1) interj., (2) clóncuri, s. n. ~ (cf. cloc)

Intrare: clonc (interj.)
clonc2 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
  • clonc
  • clon‑
clonca interjecție
interjecție (I10)
  • clonca
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

clonc (interj.) clonca

  • 1. de obicei repetat Cuvânt care imită strigătul cloștii, ciorii, corbului etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Aproape de el, o cloșcă cu puișori cloncănește: clonc, clonc! SADOVEANU, O. I 311.
      surse: DLRLC
    • Cloșca, cum l-au văzut, au început să strige: cîrrr! clonc! clonc! SBIERA, P. 292.
      surse: DLRLC

etimologie: