11 definiții pentru clonc (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

clonc1 [At: PANN, P.V. I, 4/9 / V: cloc i, (1) clonca i / E: fo] 1 i (Dore) Cuvânt care imită strigătul unor păsări, mai ales al cloștii. 2 sn Instrument auxiliar de pescuit cu care se produc, în apă, sunete ce atrag peștii spre undiță sau năvod.

clonc2 sn [At: DA / Pl: ~uri / E: nct] (Buc) Umflătură.

CLONC, (1) interj., (2) cloncuri, s. n. 1. Interj. (De obicei repetat) Cuvânt care imită strigătul cloștii, ciorii, corbului etc. 2. S. n. Unealtă pescărească din lemn pentru lovit apa, cu ajutorul căreia se produc zgomote care gonesc peștii spre plase sau cârlige. [Var.: clónca interj.] – Onomatopee.

CLONC, (1) interj., (2) cloncuri, s. n. 1. Interj. (De obicei repetat) Cuvânt care imită strigătul cloștii, ciorii, corbului etc. 2. S. n. Instrument auxiliar de pescuit cu ajutorul căruia se produc în apă zgomote care gonesc peștii spre plase sau cârlige. [Var.: clónca interj.] – Onomatopee.

CLONC2, cloncuri, s. n. Instrument format dintr-un băț puțin încovoiat și ascuțit pe ambele muchii, cu ajutorul căruia se produc în apă zgomote care atrag peștii din ascunzătorile lor către plase sau cîrlige. Pescarii stăteau aplecați spre fața apei și unul lovea valurile c-un clone, ca să cheme somnul în cîrlige. DUNĂREANU, CH. 131.

CLONC2, cloncuri, s. n. Instrument cu ajutorul căruia se produc în apă zgomote care sperie peștele, mai ales somnul, și îl gonește către plase sau cârlige.

clonc n. undiță specială de pescuit somnul. [Origină necunoscută].

1) clonc n., pl. urĭ (d. clonc 2). Dun. Un băț scurt cu care pescariĭ izbesc apa producînd sunetu clonc ca să atragă somnu. Sunetu clonc: cloncu lișițelor care bat apa cu labele lor (Sadov. VR. 1928, 7-8, 9).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

clonc1 (pop.) s. n., pl. clóncuri


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

CLONC, (1) interj., (2) clóncuri, s. n. ~ (cf. cloc)

Intrare: clonc (s.n.)
clonc1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clonc
  • cloncul
  • cloncu‑
plural
  • cloncuri
  • cloncurile
genitiv-dativ singular
  • clonc
  • cloncului
plural
  • cloncuri
  • cloncurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

clonc (s.n.)

  • 1. Unealtă pescărească din lemn pentru lovit apa, cu ajutorul căreia se produc zgomote care gonesc peștii spre plase sau cârlige.
    surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Pescarii stăteau aplecați spre fața apei și unul lovea valurile c-un clonc, ca să cheme somnul în cîrlige. DUNĂREANU, CH. 131.
      surse: DLRLC

etimologie: