8 definiții pentru clocotitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CLOCOTITÓR, -OÁRE, clocotitori, -oare, adj. 1. (Despre lichide sau materii lichefiate) Care clocotește; fierbinte. ♦ (Despre mase de apă) Agitat și zgomotos. 2. Fig. (Despre sentimente, pasiuni, gânduri) Aprins, gata să se dezlănțuie. 3. Fig. Răsunător, zgomotos. – Clocoti + suf. -tor.

CLOCOTITÓR, -OÁRE, clocotitori, -oare, adj. 1. (Despre lichide sau materii lichefiate) Care clocotește; fierbinte. ♦ (Despre mase de apă) Agitat și zgomotos. 2. Fig. (Despre sentimente, pasiuni, gânduri) Aprins, gata să se dezlănțuie. 3. Fig. Răsunător, zgomotos. – Clocoti + suf. -tor.

clocotitor, ~oare a [At: ALECSANDRI, ap. CADE / Pl: ~i, ~oare / E: clocoti + -(i)tor] 1 (D. lichide) Care clocotește. 2 (D. mase de apă) Agitat și zgomotos. 3 (Fig; d. sentimente, pasiuni etc.) Gata să se dezlănțuie. 4 (Fig) Răsunător.

CLOCOTITÓR, -OÁRE, clocotitori, -oare, adj. 1. (Despre lichide sau materii lichefiate) Care clocotește; fierbinte. 2. (Despre rîuri, șuvoaie, ape) Agitat și zgomotos (ca o apă în fierbere). Alerga în umbră, rostogol, Un șuvoi clocotitor. TOMA, C. V. 337. Un popor de stînci se ridică din fundul rîului clocotitor. VLAHUȚĂ, O. A. II 170. 3. Fig. (Despre sentimente și pasiuni) Aprins, gata să se dezlănțuie; (despre viață, suflet, inimă) fremătător. Inimile voastre clocotitoare, Mereu mai sprintene, mereu mai proaspete. DEȘLIU, G. 33. Simțea mîndria lui rănită și o mînie clocotitoare ce trebuia înăbușită. BART, E. 212. 4. Fig. Răsunător, zgomotos. Prin întuneric rămase încă viu și îngrozitor urletul clocotitor al apelor noianului. HOGAȘ, M. N. 222. 4 ◊ (Adverbial) Un tunet răzleț, răsărit din miazănoapte, răscoli clocotitor nemărginirile rotunde. HOGAȘ, M. N. 175.

clocotitor a. ce clocotește: marea clocotitoare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

clocotitór adj. m., pl. clocotitóri; f. sg. și pl. clocotitoáre

clocotitór adj. m., pl. clocotitóri; f. sg. și pl. clocotitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CLOCOTITOR adj. agitat, frămîntat, fremătător, învolburat, tulburat, tumultuos, zbuciumat, (înv.) colcotos, (fig.) răzvrătit. (Ape ~.)

Intrare: clocotitor
clocotitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clocotitor
  • clocotitorul
  • clocotitoru‑
  • clocotitoare
  • clocotitoarea
plural
  • clocotitori
  • clocotitorii
  • clocotitoare
  • clocotitoarele
genitiv-dativ singular
  • clocotitor
  • clocotitorului
  • clocotitoare
  • clocotitoarei
plural
  • clocotitori
  • clocotitorilor
  • clocotitoare
  • clocotitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

clocotitor

  • 1. (Despre lichide sau materii lichefiate) Care clocotește.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: fierbinte
    • 1.1. (Despre mase de apă) Agitat și zgomotos.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: agitat zgomotos attach_file 2 exemple
      exemple
      • Alerga în umbră, rostogol, Un șuvoi clocotitor. TOMA, C. V. 337.
        surse: DLRLC
      • Un popor de stînci se ridică din fundul rîului clocotitor. VLAHUȚĂ, O. A. II 170.
        surse: DLRLC
  • 2. figurat (Despre sentimente, pasiuni, gânduri) Aprins, gata să se dezlănțuie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: aprins (adj.) attach_file un exemplu
    exemple
    • Simțea mîndria lui rănită și o mînie clocotitoare ce trebuia înăbușită. BART, E. 212.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Despre viață, suflet, inimă:
      exemple
      • Inimile voastre clocotitoare, Mereu mai sprintene, mereu mai proaspete. DEȘLIU, G. 33.
        surse: DLRLC
  • exemple
    • Prin întuneric rămase încă viu și îngrozitor urletul clocotitor al apelor noianului. HOGAȘ, M. N. 222.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Un tunet răzleț, răsărit din miazănoapte, răscoli clocotitor nemărginirile rotunde. HOGAȘ, M. N. 175.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Clocoti + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09