2 intrări

15 definiții

CLOCOȚÉI s. pl. v. rutișor.

clocoței m. pl. plantă cu flori mari albastre (Clematis integrifolia).

clocoțéĭ m. pl. (rudă cu clocoticĭ). Clematită. Alt fel de clematită numită pop. rutișor (thalictrum).

clocoțél2 sm vz clopoțel

clocoțél1 sm [At: DEX2 / Pl: ~éi / E: clocot] Plantă erbacee cu flori mari albastre Si: clocuță (1) (Clematis integrifolia).

CLOCOȚÉL, clocoței, s. m. Plantă erbacee cu flori mari, albastre (Clematis integrifolia).Cf. clocot.

CLOCOȚÉL, clocoței, s. m. Plantă erbacee cu flori mari, albastre (Clematis integrifolia).Cf. clocot.

CLOCOȚÉL, clocoței, s. m. Plantă erbacee cu flori mari, albastre (Clematis integrifolia). Sub tufe de clocoței Zace-un tînăr voinicel. ALECSANDRI, P. P. 53.

clocoțél s. m., pl. clocoțéi, art. clocoțéii

clocoțél s. m., pl. clocoțéi

CLOCOȚÉL s. (BOT.; Clematis integrifolia) (reg.) îndărătnică, luminoasă, mărgea, curpen-scurt, dosnică-vânătă.

clocoțél, clocoțéi, s.m. (reg.) 1. plantă ierboasă care crește prin pășuni și păduri; mărgea, rutișor. 2. plantă ierboasă care crește prin locuri joase, umede; curpen scurt, dosnică vânătă, îndărătnică, luminoasă, mărgea.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CLOCOȚÉL s. (BOT.; Clematis integrifolia) (reg.) îndărắtnică, luminoásă, mărgeá, curpen-scúrt, dosnică-vî́nătă.

CLOCOȚÉL s. m. Plantă erbacee perenă din familia ranunculaceelor, înaltă de 20-70 cm, cu frunze simple, sesile și flori mari, albastre (Clematis integrifolia).

Intrare: clocoțel
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular clocoțel clocoțelul
plural clocoței clocoțeii
genitiv-dativ singular clocoțel clocoțelului
plural clocoței clocoțeilor
vocativ singular
plural
Intrare: clocoței
clocoței
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural clocoței clocoțeii
genitiv-dativ singular
plural clocoței clocoțeilor
vocativ singular
plural