2 intrări

15 definiții

din care

Explicative DEX

clocoței m. pl. plantă cu flori mari albastre (Clematis integrifolia).

clocoțéĭ m. pl. (rudă cu clocoticĭ). Clematită. Alt fel de clematită numită pop. rutișor (thalictrum).

CLOCOȚEL, clocoței, s. m. Plantă erbacee cu flori mari, albastre (Clematis integrifolia).Cf. clocot.

CLOCOȚEL, clocoței, s. m. Plantă erbacee cu flori mari, albastre (Clematis integrifolia).Cf. clocot.

clocoțel1 sm [At: DEX2 / Pl: ~ei / E: clocot] Plantă erbacee cu flori mari albastre Si: clocuță (1) (Clematis integrifolia).

CLOCOȚEL sm. 🌿 1 Plantă ierboasă cu flori mari, albastre, numită și „dosnică-vînătă”, „îndărătnică” sau „luminoasă” (Clematis integrifolia) (🖼 1299) 2 pl. = RUTIȘOR 1 [clocot].

CLOCOȚEL, clocoței, s. m. Plantă erbacee cu flori mari, albastre (Clematis integrifolia). Sub tufe de clocoței Zace-un tînăr voinicel. ALECSANDRI, P. P. 53.

Ortografice DOOM

clocoțel s. m., (mai frecv.) pl. clocoței, art. clocoțeii

clocoțel s. m., pl. clocoței, art. clocoțeii

clocoțel s. m., pl. clocoței

Enciclopedice

CLOCOȚÉL s. m. Plantă erbacee perenă din familia ranunculaceelor, înaltă de 20-70 cm, cu frunze simple, sesile și flori mari, albastre (Clematis integrifolia).

Sinonime

CLOCOȚEI s. pl. v. rutișor.

clocoței s. pl. v. RUTIȘOR.

CLOCOȚEL s. (BOT.; Clematis integrifolia) (reg.) îndărătnică, luminoasă, mărgea, curpen-scurt, dosnică-vânătă.

CLOCOȚEL s. (BOT.; Clematis integrifolia) (reg.) îndărătnică, luminoasă, mărgea, curpen-scurt, dosnică-vînătă.

Regionalisme / arhaisme

clocoțel, clocoței, s.m. (reg.) 1. plantă ierboasă care crește prin pășuni și păduri; mărgea, rutișor. 2. plantă ierboasă care crește prin locuri joase, umede; curpen scurt, dosnică vânătă, îndărătnică, luminoasă, mărgea.

Intrare: clocoței
substantiv masculin (M100)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • clocoței
  • clocoțeii
genitiv-dativ singular
plural
  • clocoței
  • clocoțeilor
vocativ singular
plural
Intrare: clocoțel
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clocoțel
  • clocoțelul
  • clocoțelu‑
plural
  • clocoței
  • clocoțeii
genitiv-dativ singular
  • clocoțel
  • clocoțelului
plural
  • clocoței
  • clocoțeilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

clocoțel, clocoțeisubstantiv masculin

etimologie:
  • cf. clocot DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.