2 intrări
14 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
clocoței m. pl. plantă cu flori mari albastre (Clematis integrifolia).
clocoțéĭ m. pl. (rudă cu clocoticĭ). Clematită. Alt fel de clematită numită pop. rutișor (thalictrum).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
clocoțél1 sm [At: DEX2 / Pl: ~ei / E: clocot] Plantă erbacee cu flori mari albastre Si: clocuță (1) (Clematis integrifolia).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
clocoțél2 sm vz clopoțel
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CLOCOȚÉL, clocoței, s. m. Plantă erbacee cu flori mari, albastre (Clematis integrifolia). – Cf. clocot.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CLOCOȚÉL, clocoței, s. m. Plantă erbacee cu flori mari, albastre (Clematis integrifolia). – Cf. clocot.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
CLOCOȚÉL, clocoței, s. m. Plantă erbacee cu flori mari, albastre (Clematis integrifolia). Sub tufe de clocoței Zace-un tînăr voinicel. ALECSANDRI, P. P. 53.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
clocoțél s. m., pl. clocoțéi, art. clocoțéii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
clocoțél s. m., pl. clocoțéi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
CLOCOȚÉI s. pl. v. rutișor.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
clocoței s. pl. v. RUTIȘOR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CLOCOȚÉL s. (BOT.; Clematis integrifolia) (reg.) îndărătnică, luminoasă, mărgea, curpen-scurt, dosnică-vânătă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CLOCOȚEL s. (BOT.; Clematis integrifolia) (reg.) îndărătnică, luminoasă, mărgea, curpen-scurt, dosnică-vînătă.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.
clocoțél, clocoțéi, s.m. (reg.) 1. plantă ierboasă care crește prin pășuni și păduri; mărgea, rutișor. 2. plantă ierboasă care crește prin locuri joase, umede; curpen scurt, dosnică vânătă, îndărătnică, luminoasă, mărgea.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
CLOCOȚÉL s. m. Plantă erbacee perenă din familia ranunculaceelor, înaltă de 20-70 cm, cu frunze simple, sesile și flori mari, albastre (Clematis integrifolia).
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv masculin (M100) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | — | — |
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular | — | — |
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv masculin (M12) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
clocoțel Clematis
- 1. Plantă erbacee cu flori mari, albastre (Clematis integrifolia).surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: curpen-scurt dosnică-vânătă luminoasă mărgea îndărătnică un exempluexemple
- Sub tufe de clocoțel Zace-un tînăr voinicel. ALECSANDRI, P. P. 53.surse: DLRLC
-
etimologie:
- cf. clocotsurse: DEX '98 DEX '09