2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

clocoței m. pl. plantă cu flori mari albastre (Clematis integrifolia).

clocoțéĭ m. pl. (rudă cu clocoticĭ). Clematită. Alt fel de clematită numită pop. rutișor (thalictrum).

clocoțél1 sm [At: DEX2 / Pl: ~ei / E: clocot] Plantă erbacee cu flori mari albastre Si: clocuță (1) (Clematis integrifolia).

clocoțél2 sm vz clopoțel

CLOCOȚÉL, clocoței, s. m. Plantă erbacee cu flori mari, albastre (Clematis integrifolia).Cf. clocot.

CLOCOȚÉL, clocoței, s. m. Plantă erbacee cu flori mari, albastre (Clematis integrifolia).Cf. clocot.

CLOCOȚÉL, clocoței, s. m. Plantă erbacee cu flori mari, albastre (Clematis integrifolia). Sub tufe de clocoței Zace-un tînăr voinicel. ALECSANDRI, P. P. 53.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

clocoțél s. m., pl. clocoțéi, art. clocoțéii

clocoțél s. m., pl. clocoțéi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CLOCOȚÉI s. pl. v. rutișor.

CLOCOȚÉL s. (BOT.; Clematis integrifolia) (reg.) îndărătnică, luminoasă, mărgea, curpen-scurt, dosnică-vânătă.

CLOCOȚEL s. (BOT.; Clematis integrifolia) (reg.) îndărătnică, luminoasă, mărgea, curpen-scurt, dosnică-vînătă.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

clocoțél, clocoțéi, s.m. (reg.) 1. plantă ierboasă care crește prin pășuni și păduri; mărgea, rutișor. 2. plantă ierboasă care crește prin locuri joase, umede; curpen scurt, dosnică vânătă, îndărătnică, luminoasă, mărgea.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CLOCOȚÉL s. m. Plantă erbacee perenă din familia ranunculaceelor, înaltă de 20-70 cm, cu frunze simple, sesile și flori mari, albastre (Clematis integrifolia).

Intrare: clocoței
substantiv masculin (M100)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • clocoței
  • clocoțeii
genitiv-dativ singular
plural
  • clocoței
  • clocoțeilor
vocativ singular
plural
Intrare: clocoțel
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clocoțel
  • clocoțelul
  • clocoțelu‑
plural
  • clocoței
  • clocoțeii
genitiv-dativ singular
  • clocoțel
  • clocoțelului
plural
  • clocoței
  • clocoțeilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

clocoțel Clematis

etimologie:

  • cf. clocot
    surse: DEX '98 DEX '09