ÎNDĂRĂTNIC, ❍ ÎNDĂRĂPNIC I. adj. 1 Încăpățînat, care ține morțiș, cu îndîrjire la ceva, care stăruește neclintit în părerea sau în voința sa: le cunoaștem și pe dumnealor cît de îndărătnice și de încăpățînate sînt (CAR.); apoi nu spun eu că femeia îndărăpnică te scoate din sărīte (GN.) ¶ 2 Care se ține morțiș de cineva, care nu dă pace, stăruitor: un gînd ~ îl urmărea din copilărie (GN.) ¶ 3 Neascultător, nesupus, rebel, recalcitrant: Simion a fost un băiat rău la părinți, leneș, îndărăpnic și neascultător (VLAH.). II. ÎNDĂRĂTNICĂ sf. 🌿 = CLOCOȚEL 1 [îndărăt].

ÎNDĂRĂTNICĂ s. v. clocoțel.

îndărătnică s. v. CLOCOȚEL.