2 intrări

16 definiții

clevetit1 sn [At: DA / Pl: ~uri / E: cleveti] Cleveteală.

clevetit2, ~ă a [At: PSALT. 140/36 / Pl: ~íți, ~e / E: cleveti] Calomniat2.

CLEVETÍT s. v. calomniere.

clevetí vt(a) [At: COD. VOR. 101/12 / V: ~vití, cliv~, clivití, ~vestí / Pzi: ~tésc / E: vsl клeвeтaти] (Pfm) 1 A calomnia. 2 (Imp; înv) A bombăni. 3 A bârfi.

CLEVETÍ, clevetesc, vb. IV. Tranz. (Pop. și fam.) A calomnia, a ponegri, a bârfi, a defăima. – Din sl. klevetati.

CLEVETÍ, clevetesc, vb. IV. Tranz. (Pop. și fam.) A calomnia, a ponegri, a bârfi, a defăima. – Din sl. klevetati.

CLEVETÍ, clevetesc, vb. IV. Tranz. A răspîndi calomnii despre cineva, a critica cu intenția de a prezenta pe cineva într-o lumină defavorabilă, a vorbi pe cineva de rău; a defăima, a bîrfi, a ponegri. Ea cu limba ascuțită clevetește-ntreaga fire. EMINESCU, O. IV 222. Voi de ciudă, voi de ură Stați cobind acum sub șură, Clevetind cu pizmuire A porumbilor iubire. ALECSANDRI, P. I 207.

clevetí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clevetésc, imperf. 3 sg. cleveteá; conj. prez. 3 să cleveteáscă

clevetí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clevetésc, imperf. 3 sg. cleveteá; conj. prez. 3 sg. și pl. cleveteáscă

CLEVETÍ vb. v. calomnia.

A CLEVETÍ ~ésc tranz. (persoane) A vorbi de rău; a ponegri; a huli; a ponosi; a denigra; a defăima; a calomnia; a blama; a detracta; a bârfi. /<sl. klevetati

clevetì v. a calomnia, a defăima.

clevetésc v. tr. (vsl. sîrb. klevetati. V. clefetesc). Bîrfesc, calomniez, defaĭm.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CLEVETÍT s. bîrfă, bîrfeală, bîrfire, bîrfit, calomnie, calomniere, cleveteală, clevetit, defăimare, denigrare, discreditare, ponegreală, ponegrire, șoaptă, (pop.) húlă, hulíre, năpăstuíre, pî́ră, (înv. și reg.) ponosluíre, (Ban.) tonocíe, (înv.) balamuțíe, catigoríe, clevétă, mozaviríe, (fam. fig.) încondeiére, innegríre. (De ce te pleci la ~ lor?)

CLEVETÍ vb. a (se) bîrfi, a (se) blama, a (se) calomnia, a (se) defăima, a (se) denigra, a (se) discredita, a (se) ponegri, (livr.) a (se) detracta, a (se) vitupera, (înv. și pop.) a (se) ocărî, (pop.) a (se) huli, a (se) năpăstuî, a (se) povesti, (prin Olt.) a (se) publica, (înv.) a (se) balamuți, a (se) măscări, a (se) mozaviri, a (se) pohlibui, a (se) ponosi, a (se) ponoslui, a (se) prilesti, a (se) vrevi, (fam. fig.) a (se) încondeia, (pop. fig.) a (se) înnegri. (Îl ~ pe nedrept.)


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

cleveti, clevetesc v. i. (pop.) a bârfi; a calomnia

Intrare: clevetit
clevetit
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular clevetit clevetitul cleveti clevetita
plural clevetiți clevetiții clevetite clevetitele
genitiv-dativ singular clevetit clevetitului clevetite clevetitei
plural clevetiți clevetiților clevetite clevetitelor
vocativ singular
plural
Intrare: cleveti
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cleveti clevetire clevetit clevetind singular plural
clevetește clevetiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) clevetesc (să) clevetesc cleveteam clevetii clevetisem
a II-a (tu) clevetești (să) clevetești cleveteai clevetiși clevetiseși
a III-a (el, ea) clevetește (să) clevetească clevetea cleveti clevetise
plural I (noi) clevetim (să) clevetim cleveteam clevetirăm clevetiserăm, clevetisem*
a II-a (voi) clevetiți (să) clevetiți cleveteați clevetirăți clevetiserăți, clevetiseți*
a III-a (ei, ele) clevetesc (să) clevetească cleveteau cleveti clevetiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)