2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

clevetit2, ~ă a [At: PSALT. 140/36 / Pl: ~iți, ~e / E: cleveti] Calomniat2.

clevetit1 sn [At: DA / Pl: ~uri / E: cleveti] Cleveteală.

cleveti vt(a) [At: COD. VOR. 101/12 / V: ~viti, cliv~, cliviti, ~vesti / Pzi: ~tesc / E: vsl клеветати] (Pfm) 1 A calomnia. 2 (Imp; înv) A bombăni. 3 A bârfi.

CLEVETÍ, clevetesc, vb. IV. Tranz. (Pop. și fam.) A calomnia, a ponegri, a bârfi, a defăima. – Din sl. klevetati.

CLEVETÍ, clevetesc, vb. IV. Tranz. (Pop. și fam.) A calomnia, a ponegri, a bârfi, a defăima. – Din sl. klevetati.

CLEVETÍ, clevetesc, vb. IV. Tranz. A răspîndi calomnii despre cineva, a critica cu intenția de a prezenta pe cineva într-o lumină defavorabilă, a vorbi pe cineva de rău; a defăima, a bîrfi, a ponegri. Ea cu limba ascuțită clevetește-ntreaga fire. EMINESCU, O. IV 222. Voi de ciudă, voi de ură Stați cobind acum sub șură, Clevetind cu pizmuire A porumbilor iubire. ALECSANDRI, P. I 207.

A CLEVETÍ ~ésc tranz. (persoane) A vorbi de rău; a ponegri; a huli; a ponosi; a denigra; a defăima; a calomnia; a blama; a detracta; a bârfi. /<sl. klevetati

clevetì v. a calomnia, a defăima.

clevetésc v. tr. (vsl. sîrb. klevetati. V. clefetesc). Bîrfesc, calomniez, defaĭm.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

clevetí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clevetésc, imperf. 3 sg. cleveteá; conj. prez. 3 să cleveteáscă

clevetí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clevetésc, imperf. 3 sg. cleveteá; conj. prez. 3 sg. și pl. cleveteáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CLEVETÍT s. v. calomniere.

CLEVETIT s. bîrfă, bîrfeală, bîrfire, bîrfit, calomnie, calomniere, cleveteală, clevetit, defăimare, denigrare, discreditare, ponegreală, ponegrire, șoaptă, (pop.) hulă, hulire, năpăstuire, pîră, (înv. și reg.) ponosluire, (Ban.) tonocie, (înv.) balamuție, catigorie, clevetă, mozavirie, (fam. fig.) încondeiere, innegrire. (De ce te pleci la ~ lor?)

CLEVETÍ vb. v. calomnia.

CLEVETI vb. a (se) bîrfi, a (se) blama, a (se) calomnia, a (se) defăima, a (se) denigra, a (se) discredita, a (se) ponegri, (livr.) a (se) detracta, a (se) vitupera, (înv. și pop.) a (se) ocărî, (pop.) a (se) huli, a (se) năpăstuî, a (se) povesti, (prin Olt.) a (se) publica, (înv.) a (se) balamuți, a (se) măscări, a (se) mozaviri, a (se) pohlibui, a (se) ponosi, a (se) ponoslui, a (se) prilesti, a (se) vrevi, (fam. fig.) a (se) încondeia, (pop. fig.) a (se) înnegri. (Îl ~ pe nedrept.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

cleveti, clevetesc v. i. (pop.) a bârfi; a calomnia

Intrare: clevetit
clevetit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clevetit
  • clevetitul
  • clevetitu‑
  • cleveti
  • clevetita
plural
  • clevetiți
  • clevetiții
  • clevetite
  • clevetitele
genitiv-dativ singular
  • clevetit
  • clevetitului
  • clevetite
  • clevetitei
plural
  • clevetiți
  • clevetiților
  • clevetite
  • clevetitelor
vocativ singular
plural
Intrare: cleveti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cleveti
  • clevetire
  • clevetit
  • clevetitu‑
  • clevetind
  • clevetindu‑
singular plural
  • clevetește
  • clevetiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • clevetesc
(să)
  • clevetesc
  • cleveteam
  • clevetii
  • clevetisem
a II-a (tu)
  • clevetești
(să)
  • clevetești
  • cleveteai
  • clevetiși
  • clevetiseși
a III-a (el, ea)
  • clevetește
(să)
  • clevetească
  • clevetea
  • cleveti
  • clevetise
plural I (noi)
  • clevetim
(să)
  • clevetim
  • cleveteam
  • clevetirăm
  • clevetiserăm
  • clevetisem
a II-a (voi)
  • clevetiți
(să)
  • clevetiți
  • cleveteați
  • clevetirăți
  • clevetiserăți
  • clevetiseți
a III-a (ei, ele)
  • clevetesc
(să)
  • clevetească
  • cleveteau
  • cleveti
  • clevetiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cleveti

  • exemple
    • Ea cu limba ascuțită clevetește-ntreaga fire. EMINESCU, O. IV 222.
      surse: DLRLC
    • Voi de ciudă, voi de ură Stați cobind acum sub șură, Clevetind cu pizmuire A porumbilor iubire. ALECSANDRI, P. I 207.
      surse: DLRLC

etimologie: