opțiuni

8 definiții pentru cleveteală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cleveteálă sf [At: RETEGANUL, P. II, 28 / Pl: ~eli / E: cleveti + -eală] (Pfm) 1 Calomnie. 2 Bârfeală.

CLEVETEÁLĂ, cleveteli, s. f. (Pop. și fam.) Bârfeală, calomnie. – Cleveti + suf. -eală.

CLEVETEÁLĂ, cleveteli, s. f. (Pop. și fam.) Bârfeală, calomnie. – Cleveti + suf. -eală.

CLEVETEÁLĂ, cleveteli, s. f. Clevetire, bîrfeală, calomnie. împărăteasa avea să sufere destule, atît durerile de naștere... cît și clevetelile ce auzea că merg în urechile împăratului. RETEGANUL, P. II 28.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cleveteálă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. clevetélii; pl. clevetéli

cleveteálă s. f., g.-d. art. clevetélii; pl. clevetéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CLEVETEÁLĂ s. v. calomniere.

CLEVETEALĂ s. bîrfă, bîrfeală, bîrfire, bîrfit, calomnie, calomniere, clevetire, clevetit, defăimare, denigrare, discreditare, ponegreală, ponegrire, șoaptă, (pop.) hulă, hulire, năpăstuire, pîră, (înv. și reg.) ponosluire, (Ban.) tonocie, (înv.) balamuție, catigorie, clevetă, mozavirie, (fam. fig.) încondeiere, înnegrire (Nu te pleca la ~ lor!)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

cleveteală, cleveteli s. f. (pop.) bârfă; calomnie

Intrare: cleveteală
cleveteală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cleveteală
  • cleveteala
plural
  • cleveteli
  • clevetelile
genitiv-dativ singular
  • cleveteli
  • clevetelii
plural
  • cleveteli
  • clevetelilor
vocativ singular —
plural —

cleveteală

etimologie:

  • Cleveti + sufix -eală.
    surse: DEX '98 DEX '09