5 definiții pentru cleuasm


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cleuásm sn [At: DN3 / Pl: ~e / E: fr cléuasme] Figură de stil prin care cineva simulează că își reproșează anumite lipsuri pentru a da de înțeles că nu e vinovat sau că altcineva e vinovat.

CLEUÁSM s.n. (Lit.) Figură de stil prin care cineva simulează că își reproșează anumite lipsuri pentru a da de înțeles că nu e vinovat sau că altcineva este vinovat. [< fr. cléuasme, cf. gr. kleuasmos].

CLEUÁSM s. n. figură de stil prin care cineva simulează că își reproșează anumite lipsuri pentru a da de înțeles că nu e vinovat. (< fr. cléuasme, gr. kleuasmos)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cleuásm s. n., pl. cleuásme


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cleuasm (gr. kleuasmos „glumă”, „bătaie de joc”), figură prin care cineva simulează că-și reproșează anumite lipsuri, cu ostentație, ca să dea de înțeles că nu e vinovat ori că vinovat e altcineva (A). Specificul c. stă, deci, în autoironizarea simulată pe care o poate conține. Un exemplu de c. ne oferă Grigore Alexandrescu în Satiră. Duhului meu, construită, în întregime, pe schema acestei figuri. Prefăcându-se că-și reproșează: nepriceperea în unele deprinderi și moravuri ale societății contemporane (ca jocul de cărți, dansul), că nu știe decât să critice pe alții, că știe anumite lucruri fără valoare (versuri multe pe de rost etc.), că-și supraestimează „darul vorbei”, care „e numai o părere”; simulând că se condamnă singur din cauză că râde de snobi, de înfumurarea și ipocrizia fanfaronilor etc., poetul încheie; „Așa, în loc să critici greșalele străine În loc să râzi de alții, mai bine râzi de tine; Învață dansul, vistul și multe de-al de alea, Iar de vrei să faci versuri, ia pildă de la Pralea.” Morier (p. 79) citează din Molière o replică a lui Tartuffe, în care personajul se acuză, simulând ironia, ca să respingă de fapt, suspiciunea lui Orgon, când este acuzat, pe drept, de către Damis: „Oui, mon frère, je suis méchant, un coupable, Un malheureux pécheur tout plein diniquité, Le plus grand scélérat qui jamais ait été”.

Intrare: cleuasm
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cleuasm
  • cleuasmul
  • cleuasmu‑
plural
  • cleuasme
  • cleuasmele
genitiv-dativ singular
  • cleuasm
  • cleuasmului
plural
  • cleuasme
  • cleuasmelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)