CLEȘTAR², cleștare, s. n. Unealtă folosită la tragerea cercurilor pe vasele de lemn făcute din doage. – Clește + suf. -ar.

cleștar¹ sn [At: (a. 1800) IORGA, S.D. XVI, 21/ V: (înv) criștal, criștai, ~al, cliș~, criș~, criș-iu, clistar, clistariu / Pl: ? / E: mg kristály] (Azi poetic) Cristal.

cleștar² sn [At: DAMÉ, T. 88 / Pl: ~e / E: clește + -ar] 1 (Înv) Clește special cu care se trag cercurile pe vasele din doage de lemn. 2 (Reg) Prăjini puse cruciș pe acoperiș pentru a-i mări rezistența. 3 (Reg) Unealtă de pescuit asemănătoare cu sacul, dar mai lungă și cu gura mai mare.

* CLEȘTAR¹ sbst. Ⓟ Cristal: gîlgîitul vinului turnat în marile pahare de ~ (DLVR.).

CLEȘTAR² (pl. -are) sn. 🔧 O unealtă a dogarului, numită și clește (🖼 1290).

CLEȘTAR², cleștare, s. n. Unealtă de dogărie cu care se trag forțat cercurile la vasele de lemn făcute din doage. – Clește + suf. -ar.

CLEȘTAR s. n. (în literatură) Cristal. Dealurile abureau și unele creste de dealuri seînteiau de lumina soaretu, parcă s-ar fi presărat cleștar peste ele. CĂLUGĂRU, O. P. 399. Pardoseala era de cleștar, iară învălitoarea era de acioaie și de plumb. ISPIRESCU, L. 94. Mi-or face pahar, Pahar de cleștar. TEODORESCU, P. P. 62. ◊ Fig. Prin văzduhul de cleștar zboară vulturul. DEȘLIU, M. 68. Un izvor, un arc de cleștar... își făcea drum la vale aproape fără zgomot și se prelingea pe un pat de ierburi pletoase. SADOVEANU, P. S. 156. Frunzele picurau încă stropi de cleștar. C. PETRESCU, S. 19. Dar a venit un vînt de gheață, și pe cleștarul apei sale Și-a-ntins ințurțurata-i gură ca un voinic trudit de cale. ANGHEL, Î. G. 43. ♦ Sticla frumoașă și limpede ca cristalul, cristal artificial. Clopoțeii de cleștar... sunau limpede. C. PETRESCU, C. V. 78. Lingurițele rînduite în pahare de cleștar... răsună pripit a bani... trîntiți pe piatră ș-a piuitură limpede de crisia. DELAVRANCEA, S. 139. – Variantă: (regional) cliștar (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 20) s. n.

CLEȘTAR³ ~e n. Unealtă de dogărie cu care se trag cercurile vaselor; clește. /clește + suf. ~ar

CLEȘTAR¹ ~e n. 1) Sticlă de calitate superioară, de fabricație specială, folosită în optică și la fabricarea veselei etc.; cristal. 2) poet. Cristal natural. /<ung. kristály

CLEȘTAR² ~i m. 1) Specie de organisme mici, având aparatul bucal adaptat pentru înțepat și supt. 2) Mic animal din clasa arahnidelor, care se hrănește cu făina cerealelor depozitate în magazii. /clește + suf. ~ar

cleștar n. cleștele dogarului.

cleștar m. numele popular al cristalului artificial: pardoseala era de cleștar ISP.

cleștár, V. cristal.

cleștal sn vz cleștar

clistar s vz cleștar

clistariu sn vz cleștar

cliștar sn vz cleștar

criștai sn vz cleștar¹

criștal² sfn vz cleștar

criștar sn vz cleștar

CLEȘTE sn. 1 🔧 Unealtă de fier de care se servește fieraru spre a ținea strîns fierul pe care-l lucrează, cu care se scot cuie, etc. (🖼 1291); Ⓕ: a socoate cuiva vorba cu ~le, a izbuti cu mare greutate să scoată cîteva vorbe răspicate din gura cuiva ¶ 2 🔧 Unealtă de fier cu care se sgîndărește focul din sobă și cu care se scot tăciunii aprinși (🖼 1291) ¶ 3 🏚 Piedica de oprit frîna, lanțul sau frînghia, de strîns roata de la moara de apă; de aci, Ⓕ: a strînge pe cineva în ~, a-l aduce la strîmtoare, a-i pune sula ’n coaste ¶ 4 🔧 Unealtă de lemn a tîmplarului, numită și „teasc”, „șurub” sau „crivală” ¶ 5 🔧 Cîrligul de la scaunul sau calul tîmplarului (🖼 1292) ¶ 6 🔧 Vîrtejul sau șurupul de la tejgheaua tîmplarului ¶ 7 🔧 O unealtă a dogarului = CLEȘTAR² ¶ 8 pl. 🐒 Incisivii de lapte ai calului, cari cresc în primele 6-8 zile, și cari sînt înlocuiți la vîrsta de 2-2 1/2 ani [vsl. klěšte].

CLIȘTAR = CLEȘTAR¹.

CLIȘTAR s. n. v. cleștar.

cleștar¹ (cristal) s. n.

cleștar² (unealtă) s. n., pl. cleștare

cleștar² (unealtă) s. n., pl. cleștare

cleștar¹ (cristal) s. n.

cleștar (unealtă) s. n., pl. cleștare

cleștar (cristal) s. n.

cleștar (-ruri), s. n. – Cristal. Mag. kristály (Drăganu, Dacor., III, 712; DAR). Este dublet al lui cristal, s. n., din fr.

CLEȘTAR s. I. (TEHN.) clește. (Cu ~ul dogarul trage cercurile la butoaie.) II. (ZOOL.; Tyrogliphus farinae) păianjenul făinii.

CLEȘTAR s. v. cristal.

CLEȘTAR s. cristal. (Un pahar de ~.)

CLEȘTAR s. (TEHN.) clește. (Cu ~ dogarul trage cercurile la butoaie.)