21 de definiții pentru cleștar (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cleștár2 sn [At: DAME, T. 88 / Pl: ~e / E: clește + -ar] 1 (Înv) Clește special cu care se trag cercurile pe vasele din doage de lemn. 2 (Reg) Prăjini puse cruciș pe acoperiș pentru a-i mări rezistența. 3 (Reg) Unealtă de pescuit asemănătoare cu sacul, dar mai lungă și cu gura mai mare.

cleștár1 sn [At: (a. 1800) IORGA, S.D. XVI, 21/ V: (înv) criștál, criștái, ~ál, cliș~, criș~, criș-iu, clistár, clistáriu / Pl: ? / E: mg kristály] (Azi poetic) Cristal.

CLEȘTÁR1 s. n. (Poetic) Cristal. – Din magh. kristály.

CLEȘTÁR1 s. n. (Poetic) Cristal. – Din magh. kristály.

CLEȘTÁR2, cleștare, s. n. Unealtă folosită la tragerea cercurilor pe vasele de lemn făcute din doage. – Clește + suf. -ar.

CLEȘTÁR2, cleștare, s. n. Unealtă de dogărie cu care se trag forțat cercurile la vasele de lemn făcute din doage. – Clește + suf. -ar.

CLEȘTÁR s. n. (în literatură) Cristal. Dealurile abureau și unele creste de dealuri seînteiau de lumina soaretu, parcă s-ar fi presărat cleștar peste ele. CĂLUGĂRU, O. P. 399. Pardoseala era de cleștar, iară învălitoarea era de acioaie și de plumb. ISPIRESCU, L. 94. Mi-or face pahar, Pahar de cleștar. TEODORESCU, P. P. 62. ◊ Fig. Prin văzduhul de cleștar zboară vulturul. DEȘLIU, M. 68. Un izvor, un arc de cleștar... își făcea drum la vale aproape fără zgomot și se prelingea pe un pat de ierburi pletoase. SADOVEANU, P. S. 156. Frunzele picurau încă stropi de cleștar. C. PETRESCU, S. 19. Dar a venit un vînt de gheață, și pe cleștarul apei sale Și-a-ntins ințurțurata-i gură ca un voinic trudit de cale. ANGHEL, Î. G. 43. ♦ Sticla frumoașă și limpede ca cristalul, cristal artificial. Clopoțeii de cleștar... sunau limpede. C. PETRESCU, C. V. 78. Lingurițele rînduite în pahare de cleștar... răsună pripit a bani... trîntiți pe piatră ș-a piuitură limpede de crisia. DELAVRANCEA, S. 139. – Variantă: (regional) cliștár (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 20) s. n.

CLEȘTÁR1 ~e n. 1) Sticlă de calitate superioară, de fabricație specială, folosită în optică și la fabricarea veselei etc.; cristal. 2) poet. Cristal natural. /<ung. kristály

CLEȘTÁR3 ~e n. Unealtă de dogărie cu care se trag cercurile vaselor; clește. /clește + suf. ~ar

CLEȘTÁR2 ~i m. 1) Specie de organisme mici, având aparatul bucal adaptat pentru înțepat și supt. 2) Mic animal din clasa arahnidelor, care se hrănește cu făina cerealelor depozitate în magazii. /clește + suf. ~ar

cleștar m. numele popular al cristalului artificial: pardoseala era de cleștar ISP.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cleștár2 (unealtă) s. n., pl. cleștáre

cleștár1 (cristal) s. n.

cleștár (unealtă) s. n., pl. cleștáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CLEȘTÁR s. I. (TEHN.) clește. (Cu ~ul dogarul trage cercurile la butoaie.) II. (ZOOL.; Tyrogliphus farinae) păianjenul făinii.

CLEȘTAR s. cristal. (Un pahar de ~.)

CLEȘTAR s. (TEHN.) clește. (Cu ~ dogarul trage cercurile la butoaie.)

arată toate definițiile

Intrare: cleștar
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cleștar
  • cleștarul
  • cleștaru‑
plural
  • cleștare
  • cleștarele
genitiv-dativ singular
  • cleștar
  • cleștarului
plural
  • cleștare
  • cleștarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)