11 definiții pentru cristal (sticlă, obiect)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CRISTÁL, (1) cristaluri, (2) cristale, s. n. 1. Sticlă de o fabricație specială, transparentă și perfect incoloră, cu însușirea de a refracta puternic lumina, întrebuințată pentru fabricarea lentilelor optice și a unor obiecte de lux. ♦ Obiect fabricat din cristal (1). 2. Substanță minerală solidă, omogenă, cu o structură internă regulată, care se prezintă sub forma unor poliedre. ◊ Compus: cristal-de-stâncă = varietate transparentă, incoloră, de cuarț, care se prezintă în cristale mari și care este folosită în industria optică, în radiotehnică, ca piatră semiprețioasă etc. 3. (În sintagma) Cristal lichid = fluid care prezintă anizotropia proprietăților, mai ales a celor optice, datorită orientării ordonate a moleculelor sale, folosit în sisteme de afișaj, la traductoare optice etc. – Din fr. cristal, lat. crystallus.

cristal sn [At: DOSOFTEI, V. S. 81/2 / V: (înv) ~tial, ~ișt~, (reg) ~ar / Pl: ~e și ~uri / E: ngr χρύσταλλος, lat crystallus (pentru criștal, cristar), pn krysztal, mg kristaly[1], cf cleștar, crestal, cristalin, cristaliza] 1 Substanță minerală solidă cu o structură internă regulată, sub forma unor poliedre. 2 (Pan) Forme geometrice pe care le ia apa sau alte lichide când încep să înghețe. 3 (Îs) ~ de stâncă Varietate de cuarț transparentă, incoloră, folosită în industria optică, radiotehnică sau ca piatră semiprețioasă. 4 Sticlă, fabricată special, incoloră, transparentă, care refractează puternic lumina, folosită la fabricarea lentilelor și a unor obiecte de lux Si: (înv) cleștar. 5 Obiect fabricat din cristal (1, 4). 6 (Atm; înv; șîs) ~ul ochiului Cristalin. 7 (Îs) ~e lichide Substanțe mezoforme folosite la realizarea unor dispozitive optoelectronice de afișare.

  1. Etimonul corect ortografiat este kristály. — Ladislau Strifler

CRISTÁL, (2) cristale și (1) cristaluri, s. n. 1. Sticlă de o fabricație specială, transparentă și perfect incoloră, cu însușirea de a refracta puternic lumina, întrebuințată pentru fabricarea lentilelor optice și a unor obiecte de lux. ♦ Obiect fabricat din cristal (1). 2. Substanță minerală solidă, omogenă, cu o structură internă regulată, care se prezintă sub forma unor poliedre. ◊ Cristal de stâncă = varietate transparentă, incoloră, de cuarț, care se prezintă în cristale mari și care este folosită în industria optică, în radiotehnică, ca piatră semiprețioasă etc. 3. (În sintagma) Cristale lichide = substanțe mezomorfe folosite la realizarea unor dispozitive optoelectronice de afișare. – Din fr. cristal, lat. crystallus.

CRISTÁL s.n. 1. Sticlă de fabricație specială, de calitate superioară, transparentă și incoloră. ♦ Obiect confecționat dintr-o astfel de sticlă. 2. Fragment al unui compus (mai ales dintr-o rocă) care are de la natură o formă geometrică de poliedru. 3. Cristal-de-stâncă = formă naturală cristalizată, pură, a silicei. // (Și în forma cristalo-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) cristal”, „de cristal”. [Pl. -le, -luri. / < gr. krystallos – gheață, cf. it. cristallo, fr. cristal, germ. Kristall].

CRISTÁL1 s. n. 1. corp mineral (dintr-o rocă) sub formă de poliedru, mărginit de fețe netede. 2. ~ de stâncă = formă naturală cristalizată, pură a silicei. 3. (p. anal.) sticlă de fabricație specială, de calitate superioară, transparentă și incoloră. ◊ vas, obiect fabricat dintr-o astfel de sticlă. (< fr. cristal, gr. krystallos)

CRISTÁL2 ~uri n. 1) Sticlă de calitate superioară, de fabricație specială, incoloră, folosită în optică și pentru fabricarea unor obiecte. 2) Obiect fabricat din această sticlă. /<fr. cristal, lat. crystallus


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cristál2 (sticlă) s. n., (obiecte) pl. cristáluri

cristál (obiect de cristal) s. n., pl. cristáluri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CRISTÁL s. cleștar. (Un pahar de cristal.)

CRISTAL s. cleștar. (Un pahar de ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cristál (-le), s. n. – Sticlă specială, transparentă și perfect incoloră. – Mr. cristal. Ngr. ϰρύσταλλος (sec. XVII), și mai modern din fr. cristal.Der. (din fr.) cristalin, s. n.; cristaliza, vb.; cristalizație, s. f.

Intrare: cristal (sticlă, obiect)
cristal2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cristal
  • cristalul
  • cristalu‑
plural
  • cristaluri
  • cristalurile
genitiv-dativ singular
  • cristal
  • cristalului
plural
  • cristaluri
  • cristalurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cristal (sticlă, obiect)

  • 1. Sticlă de o fabricație specială, transparentă și perfect incoloră, cu însușirea de a refracta puternic lumina, întrebuințată pentru fabricarea lentilelor optice și a unor obiecte de lux.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. Obiect fabricat din cristal.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. (în) sintagmă (numai) singular Cristal lichid = fluid care prezintă anizotropia proprietăților, mai ales a celor optice, datorită orientării ordonate a moleculelor sale, folosit în sisteme de afișaj, la traductoare optice etc.
    surse: DEX '09

etimologie: