8 definiții pentru claudicație

claudicație sf [At: DEX2 / P: cla-u~ / Pl: ~ii / E: lat claudicatio, fr claudication] (Med) 1 (Rar) Șchiopătare. 2 Disfuncție trecătoare a unor organe.

CLAUDICÁȚIE, claudicații, s. f. (Med.; rar) Șchiopătare. ♦ (Med.) Tulburare trecătoare a funcției unor organe. [Pr.: cla-u-] – Din lat. claudicatio, fr. claudication.

CLAUDICÁȚIE, claudicații, s. f. (Med.; rar) Șchiopătare. ♦ (Med.) Tulburare trecătoare a funcției unor organe. [Pr.: cla-u-] – Din lat. claudicatio, fr. claudication.

claudicáție (clau-, -ți-e) s. f., art. claudicáția (-ți-a), g.-d. claudicáții, art. claudicáției

claudicáție s. f. (sil. clau-, -ți-e), art. claudicáția (sil. -ți-a), g.-d. art. claudicáției; pl. claudicáții

CLAUDICÁȚIE s.f. (Latinism) Faptul de a șchiopa, șchiopătat. ♦ (Med.) Tulburare care apare în cursul activității mai intense a unor organe, dispărând sau atenuându-se după un scurt repaus. [Gen. -iei. / < lat. claudicatio, cf. fr. claudication].

CLAUDICÁȚIE s. f. boală provocată de o circulație arterială defectuoasă, ca urmare a scurtării sau alungirii picioarelor; șchiopătat. (< fr. claudication, lat. claudicatio)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CLAUDICÁȚIE (< fr., lat.) s. f. Denumire dată unor tulburări cu caracter nepermanent, apărute consecutiv solicitării intense a unor organe și care dispar sau se diminuează după un anumit repaus (ex. c. intermitentă vasculară – simptom constînd dintr-o crampă dureroasă a mușchilor gambei, în efort, datorat insuficienței arteriale cronice, care dispare în repaus).

Intrare: claudicație
claudicație substantiv feminin
  • silabisire: clau-, -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular claudicație claudicația
plural claudicații claudicațiile
genitiv-dativ singular claudicații claudicației
plural claudicații claudicațiilor
vocativ singular
plural