CLAUDICÁȚIE (< fr., lat.) s. f. Denumire dată unor tulburări cu caracter nepermanent, apărute consecutiv solicitării intense a unor organe și care dispar sau se diminuează după un anumit repaus (ex. claudicație intermitentă vasculară – simptom constînd dintr-o crampă dureroasă a mușchilor gambei, în efort, datorat insuficienței arteriale cronice, care dispare în repaus).