2 intrări

12 definiții

clástic, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr clastique] (D. roci) Detritic.

CLÁSTIC, -Ă, clastici, -ce, adj. (Despe roci, formațiuni sedimentare) Format din fragmente de minerale și de roci provenite în urma proceselor de dezagregare, de alterare și de acumulare a materialului unor roci preexistente sau din scheletele unor organisme; detritic. – Din fr. clastique.

CLÁSTIC, -Ă, clastici, -ce, adj. (Despre roci) Format din fragmente de minerale și de roci provenite în urma proceselor de dezagregare și de acumulare a materialului unor roci preexistente; detritic. – Din fr. clastique.

clástic adj. m., pl. clástici; f. clástică, pl. clástice

clástic adj. m., pl. clástici; f. sg. clástică, pl. clástice

CLÁSTIC adj. (GEOL.) detritic, terigen. (Rocă ~.)

CLÁSTIC, -Ă adj. (Despre roci) Format prin dezagregarea altor roci; detritic. [< fr. clasique, cf. gr. klastos – sfărâmat].

CLÁSTIC, -Ă adj. (despre roci) format prin dezintegrarea altor roci; detritic. (< fr. clastique)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CLASTIC adj. (GEOL.) detritic, terigen. (Rocă ~.)

clastic, roci ~ (e), (engl.= clastic, clastic rocks) despre un produs obținut prin fragmentare sau spargere în urma unor procese de dezagregare (→ epiclastic), a unor explozii vulcanice (→ piroclastic) sau a unor procese de deformare mecanică (→ cataclastic); termenul este folosit mai frecvent în domeniul sedimentar pentru a defini constituenții c. (alogeni) ai rocilor detritice (epiclastice ).

CLÁSTIC, -Ă (< fr. {i}; {s} gr. klastos „sfărîmat”) adj. (Despre roci, despre elementele lor componente, despre formații sau depozite sedimentare) Care constă din fragmente de minerale sau roci provenite din dezagregarea, alterarea și acumularea materialului altor roci preexistente (ex. pietrișuri, conglomerate, brecii, nisipuri, gresii, argile etc.) sau uneori din scheletele unor organisme. Sin.: detritic.

-CLASTIC „care sfărîmă, care dezintegrează”. ◊ gr. klastos „sfărîmat” > fr. -clastique, engl. -clastic > rom. -clastic.

Intrare: clastic (adj.)
clastic (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clastic
  • clasticul
  • clasticu‑
  • clastică
  • clastica
plural
  • clastici
  • clasticii
  • clastice
  • clasticele
genitiv-dativ singular
  • clastic
  • clasticului
  • clastice
  • clasticei
plural
  • clastici
  • clasticilor
  • clastice
  • clasticelor
vocativ singular
plural
Intrare: clastic (suf.)
clastic (suf.)
sufix (I7-S)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)