2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

clasificare sf [At: GHEREA, ST. CR. II, 299 / Pl: ~cări / E: clasifica] 1 Împărțire sistematică, pe clase (sau într-o anumită ordine). 2 Ocupare a unui anumit loc la un examen, concurs.

CLASIFICÁRE, clasificări, s. f. Acțiunea de a (se) clasifica și rezultatul ei; distribuire, repartizare sistematică pe clase sau într-o anumită ordine; clasificație. – V. clasifica.

CLASIFICÁRE, clasificări, s. f. Acțiunea de a (se) clasifica și rezultatul ei; distribuire, repartizare sistematică pe clase sau într-o anumită ordine; clasificație. – V. clasifica.

CLASIFICÁRE, clasificări, s. f. Acțiunea de a clasifica și rezultatul ei; distribuire, repartizare sistematică pe clase sau într-o ordine anumită. Clasificarea științelor.Clasificarea oamenilor în pesimiști și nepesimiști... nu poate fi decît relativă. GHEREA, ST. CR. II Clasificare zecimală v. zecimal.

CLASIFICÁRE s.f. Acțiunea de a clasifica și rezultatul ei; repartizarea sistematică pe clase sau într-o anumită ordine; clasificație. [< clasifica].

clasificá [At: MAIORESCU, L. 111/ Pzi: clasífic / E: fr classifier] 1-2 vtr A (se) împărți sistematic pe clase (sau într-o anumită ordine). 3-4 vtr A (se) ocupa (sau a (se) atribui) cuiva un anumit loc la un examen, concurs pe baza rezultatelor obținute.

CLASIFICÁ, clasífic, vb. I. Tranz. A împărți sistematic, a repartiza pe clase sau într-o anumită ordine. ♦ Refl. și tranz. A ocupa sau a stabili cuiva un anumit loc la un examen, la un concurs etc. pe baza notelor, calificativelor, rezultatelor obținute. – După fr. classifier.

CLASIFICÁ, clasífic, vb. I. Tranz. A împărți sistematic, a repartiza pe clase sau într-o anumită ordine. ♦ Refl. și tranz. A ocupa sau a stabili cuiva un anumit loc la un examen, la un concurs etc. pe baza notelor, calificativelor, rezultatelor obținute. – După fr. classifier.

CLASIFICÁ, clasífic, vb. I. Tranz. A împărți sistematic, a repartiza pe clase sau într-o ordine anume. V. clasa. Zoologia clasifică animalele în mai multe familii, cm De aceea, cum încă vom mai vedea, nu-l putem clasifica [pe Asachi] în nici o școală. IBRĂILEANU, SP. CR. 48. ♦ A stabili locul cuvenit unui elev, unui candidat la un examen, unui participant la o competiție sportivă, conform notelor sau calificativelor obținute. A fost clasificat al doilea.

CLASIFICÁ vb. I. tr. A împărți, a rândui sistematic, a repartiza pe clase, pe categorii; a clasa. ♦ A face clasificarea unor elevi, a unor candidați etc., potrivit rezultatelor obținute la probele examinatorii. [P.i. clasífic. / cf. it. classificare, fr. classifier].

CLASIFICÁ vb. I. tr. a împărți sistematic, a repartiza pe clase, pe categorii după anumite criterii. II. refl., tr. a ocupa, a stabili un anumit loc unui elev, unui candidat la un examen, concurs etc., potrivit notelor (rezultatelor) obținute. (< fr. classifier)

A SE CLASIFICÁ mă clasífic intranz. (despre persoane) A se plasa pe un anumit loc pe baza rezultatelor obținute în cadrul unui concurs sau examen. /<fr. se classifier, germ. Klassifizieren

A CLASIFICÁ clasífic tranz. 1) A repartiza sistematic în clase sau în categorii. 2) (persoane) A face să se clasifice. /<fr. classifier, germ. Klassifizieren

clasificà v. a face, a stabili clasificațiuni.

*clasífic, a v. tr. (d. clasă și -fic ca’n clari-fic). Distribuĭ în ordinea meritată, calific, apreciez: acest elev e clasificat întîĭu în clasa luĭ, fasolea e clasificată în familia papilionaceelor.

*clasificațiúne f. (d. clasific; fr. classification). Acțiunea de a clasifica. – Și -áție și -áre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

clasificáre s. f., g.-d. art. clasificắrii; pl. clasificắri

clasificáre s. f., g.-d. art. clasificării; pl. clasificări

clasificá (a ~) vb., ind. prez. 3 clasífică

clasificá vb., ind. prez. 1 sg. clasífic, 3 sg. și pl. clasífică


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CLASIFICÁRE s. 1. v. aranjare. 2. v. clasare. 3. ierarhizare. (~ elevilor în ordinea mediilor.) 4. clasificație. (Criterii de ~.)

CLASIFICARE s. 1. aranjare, așezare, clasare, distribuire, împărțire, ordonare, repartizare, rînduială, rînduire, sistematizare. (~ elementelor unui ansamblu.) 2. clasare, plasare, situare. (~ lui pe primul loc In concurs.) 3. ierarhizare. (~ elevilor in ordinea mediilor.)

arată toate definițiile

Intrare: clasificare
clasificare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clasificare
  • clasificarea
plural
  • clasificări
  • clasificările
genitiv-dativ singular
  • clasificări
  • clasificării
plural
  • clasificări
  • clasificărilor
vocativ singular
plural
Intrare: clasifica
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • clasifica
  • clasificare
  • clasificat
  • clasificatu‑
  • clasificând
  • clasificându‑
singular plural
  • clasifică
  • clasificați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • clasific
(să)
  • clasific
  • clasificam
  • clasificai
  • clasificasem
a II-a (tu)
  • clasifici
(să)
  • clasifici
  • clasificai
  • clasificași
  • clasificaseși
a III-a (el, ea)
  • clasifică
(să)
  • clasifice
  • clasifica
  • clasifică
  • clasificase
plural I (noi)
  • clasificăm
(să)
  • clasificăm
  • clasificam
  • clasificarăm
  • clasificaserăm
  • clasificasem
a II-a (voi)
  • clasificați
(să)
  • clasificați
  • clasificați
  • clasificarăți
  • clasificaserăți
  • clasificaseți
a III-a (ei, ele)
  • clasifică
(să)
  • clasifice
  • clasificau
  • clasifica
  • clasificaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)