Definiția cu ID-ul 964051:

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CLASIFICARE. Subst. Clasificare, clasificație (rar), categorisire, grupare; ordonare, aranjare, aranjament, orînduire, orînduială, rînduire, rînduială, sistematizare, catalogare, clasare, clasament, inventariere. Împărțire, împărțeală, repartizare, repartiție, distribuire, distribuție. Alegere, sortare, sortat, triere, triaj, selecție, selecționare. Diferențiere, ierarhizare. Grupă, grup, clasă, secțiune, categorie, diviziune, subdiviziune, compartiment, secție, subsecție, sector; ramificație, ramură (fig.), domeniu, ordin, sferă. Gen, soi, familie, specie. Calitate, varietate, sortiment, marcă, tip, model, fel, sort. Tipologie, caracterologie, sistematică. Șir, șirag, serie, rînd. Tabel, listă, catalog, index, indice; coloană, rubrică, capitol, subcapitol, paragraf, secțiune. Catalog; catalog alfabetic; catalog sistematic. Tablou (tabel) sinoptic. Arbore genealogic. Clasor, cartotecă, cartonieră (rar), fișier. Clasificator, sortator, normator. Taxonomie, taxologie (rar); catalografie. Adj. Ordonat, aranjat, orînduit, organizat, sistematizat; împărțit; divizat, compartimentat. Clasificator, specificativ, specificator, sistematic. Selectiv, selecționat. Clasabil, selecționabil. Vb. A clasifica, a clasa, a categorisi (fam.); a ordona, a aranja, a orîndui, a rîndui, a pune în ordine, a sistematiza; a cataloga, a inventaria. A împărți, a subîmpărți, a diviza, a divide, a subdivide, a compartimenta, a grupa. A sorta, a alege, a tria, a selecționa, a selecta. V. aranjare, asemănare, componență, formă, structură.