CLASIFICÁRE (< clasifica) s. f. 1. Acțiunea de a clasifica și rezultatul ei; clasificație. 2. Operație logică prin care obiectele sînt ordonate și grupate în clase după anumite criterii. ◊ C. naturală = c. făcută după criterii esențiale avînd drept scop descoperirea ordinii în realitate. ◊ C. artificială = c. făcută după criterii convenționale considerate utile și avînd drept scop introducerea unei ordini în realitate. ◊ C. empirică = c. făcută în scopuri pragmatice și având ca rezultat numai clase reale. ◊ C. teoretică = c. făcută în scopuri teoretice și avînd ca rezultate nu numai clase reale, ci și clase posibile. ◊ C. analitică v. diviziune. ◊ Clasificarea științelor = stabilirea unor relații reciproce și sistematice între științe într-o etapă dată a dezvoltării lor, potrivit anumitor criterii. ◊ (BIBL.) C. zecimală (C.Z. și C.D.) = criteriu de clasificare a științelor, cărților, articolelor și studiilor în zece grupe numerotate 0-9 (indici principali), fiecare grupă avînd numeroase subdiviziuni cifrate din zece în zece (indici secundari). Criteriul a fost elaborat de bibliotecarul american M. Dewey. ◊ C. zecimală universală (C.Z.U.) = sistem, elaborat de P. Otlet și H. La Fontaine, care îmbunătățește criteriul lui Dewey, amplificîndu-i indexul științelor cu zeci de mii de subdiviziuni și subiecte. ◊ C. bugetară = grupare a veniturilor și a cheltuielilor bugetare (ex. c. veniturilor după proveniență și a cheltuielilor după destinație).