2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CLASÁRE, clasări, s. f. Acțiunea de a (se) clasa.V. clasa.

CLASÁRE, clasări, s. f. Acțiunea de a (se) clasa.V. clasa.

clasare sf [At: POLIZU / V: (înv) clăsuire / Pl: ~sări / E: clasa] 1 Aranjare (după caracteristici distinctive) pe clase sau pe categorii Si: clasat1 (1). 2 Triere. 3 Obținere a unui anumit loc într-o întrecere Si: clasat1 (2). 4 Încetare a unui proces penal Si: clasat1 (4). 5 Casare.

CLASÁRE s. f. Acțiunea de a clasa. 1. Așezare, rînduire într-o ordine (pe clase, categorii). Clasarea și păstrarea în ordine a materialelor contabile. 2. (Jur.) Scoatere de sub cercetare a unei pricini. Clasarea plîngerii.

CLASÁRE s.f. Acțiunea de a clasa și rezultatul ei. ♦ (Jur.) Încetare a cercetărilor într-o anumită chestiune și închidere a dosarului respectiv. [< clasa].

clasare f. 1. lucrarea de a clasa sau a așeza cu ordine; 2. starea lucrului clasat.

CLASÁ, clasez, vb. I. Tranz. 1. A aranja, a împărți, a rândui ceva (după caractere distinctive) pe clase sau pe categorii. ♦ A face o triere; a tria. ♦ Refl. A obține un anumit loc într-un clasament. 2. A înceta un proces penal când se constată că există o cauză legală care împiedică pornirea sau continuarea lui. ♦ A scoate din uz (cu forme legale) un material care nu mai poate fi folosit din cauza degradării, a învechirii. – Din fr. classer.

clasa [At: MAIORESCU, CR. II, 6 / Pzi: ~sez / E: fr classer] 1 vt A aranja (după caracteristici distinctive) pe clase sau pe categorii. 2 vt A tria. 3 vr A obține un anumit loc într-o întrecere. 4-5 vtr A (se) înceta un proces penal când se constată că există o cauză legală care împiedică continuarea lui. 6-7 vtr A (se) casa.

CLASÁ, clasez, vb. I. Tranz. 1. A aranja, a împărți, a rândui ceva (după caractere distinctive) pe clase sau categorii. ♦ A face o triere; a tria. ♦ Refl. A obține un anumit loc în clasamentul unei clase, la un concurs etc. 2. A înceta un proces penal când se constată că există o cauză legală care împiedică pornirea sau continuarea lui. ♦ A scoate din uz (cu forme legale) un material care nu mai poate fi folosit din cauza degradării, a învechirii. – Din fr. classer.

CLASÁ, clasez, vb. I. Tranz. 1. A aranja, a împărți, a rîndui ceva (după caractere distinctive) într-o ordine oarecare, pe clase, pe categorii. V. clasifica. Clasează fișele în ordinea alfabetică.Refl. pas. (Despre sportivi sau echipe sportive) A obține un anumit loc în clasamentul unei competiții sportive. Echipa s-a clasat prima în campionat. 2. (Jur.) A scoate de sub cercetare o pricină cînd faptul nu e dovedit sau nu întrunește condițiile cerute de lege pentru a fi urmărit. Fig. Toată întimplarea... și toate peripețiile pe care ți le-am spus erau acum afacere clasată și uitată. GALACTION, P. I 240.

CLASÁ vb. I. tr. 1. A aranja, a ordona, a rândui (pe clase, pe categorii etc.); a grupa, a ordona ceva într-o ordine oarecare. ♦ A categorisi pe cineva, devenit inapt pentru muncă, potrivit gradului de invaliditate. ♦ refl. A obține un anumit loc într-un clasament, la o întrecere etc. 2. (Jur.) A înceta cercetările într-o anumită pricină, într-un anumit caz etc. din lipsa unor elemente sigure care să îndreptățească continuarea investigațiilor. [< fr. classer, cf. it. classare].

CLASÁ vb. I. tr. 1. a aranja, a ordona (pe clase, pe categorii); a grupa într-o ordine oarecare. ◊ a categorisi pe cineva, devenit inapt pentru muncă, potrivit gradului de invaliditate. 2. (jur.) a înceta cercetările într-o anumită pricină, într-un anumit caz etc. din lipsa unor elemente sigure, care să îndreptățească continuarea investigațiilor. II. refl. a obține un anumit loc într-un clasament. (< fr. classer)

A SE CLASÁ mă ~éz intranz. A obține un anumit loc într-un clasament. /<fr. classer

A CLASÁ ~éz tranz. 1) (mărfuri, produse, obiecte etc.) A repartiza în clase sau în categorii; a categorisi; a tria. 2) (obiecte) A așeza într-o anumită ordine; a aranja; a ordona; a orândui; a dispune; a așeza. 3) (procese penale) A considera ca fiind încheiat din lipsă de dovezi. 4) (materiale) A scoate din uz ca urmare a degradării sau a învechirii. 5) fig. (persoane) A aprecia într-o formă definitivă (incluzând într-o clasă); a categorisi; a cataloga. /<fr. classer

clasà v. 1. a distribui în clase; 2. a pune într’o ordine oarecare; 3. a indica clasa căreia aparține un lucru.

*claséz v. tr. (fr. classer). Așez în clase, pe clase: a clasa hîrtiĭ, plante. Jur. A clasa o afacere, un proces, a-l pune la dosar, a socoti că nu maĭ trebuĭe să fie judecat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

clasáre s. f., g.-d. art. clasắrii; pl. clasắri

clasáre s. f., g.-d. art. clasării; pl. clasări

clasá (a ~) vb., ind. prez. 3 claseáză

clasá vb., ind. prez. 1 sg. claséz, 3 sg. și pl. claseáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CLASÁRE s. 1. v. aranjare. 2. clasificare, plasare, situare. (~ lui pe primul loc în concurs.)

arată toate definițiile

Intrare: clasare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clasare
  • clasarea
plural
  • clasări
  • clasările
genitiv-dativ singular
  • clasări
  • clasării
plural
  • clasări
  • clasărilor
vocativ singular
plural
Intrare: clasa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • clasa
  • clasare
  • clasat
  • clasatu‑
  • clasând
  • clasându‑
singular plural
  • clasea
  • clasați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • clasez
(să)
  • clasez
  • clasam
  • clasai
  • clasasem
a II-a (tu)
  • clasezi
(să)
  • clasezi
  • clasai
  • clasași
  • clasaseși
a III-a (el, ea)
  • clasea
(să)
  • claseze
  • clasa
  • clasă
  • clasase
plural I (noi)
  • clasăm
(să)
  • clasăm
  • clasam
  • clasarăm
  • clasaserăm
  • clasasem
a II-a (voi)
  • clasați
(să)
  • clasați
  • clasați
  • clasarăți
  • clasaserăți
  • clasaseți
a III-a (ei, ele)
  • clasea
(să)
  • claseze
  • clasau
  • clasa
  • clasaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

clasare

etimologie:

  • vezi clasa
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

clasa

  • 1. A aranja, a împărți, a rândui ceva (după caractere distinctive) pe clase sau pe categorii.
    exemple
    • Clasează fișele în ordinea alfabetică.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A face o triere.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: tria
    • 1.2. A categorisi pe cineva, devenit inapt pentru muncă, potrivit gradului de invaliditate.
      surse: DN
    • 1.3. reflexiv A obține un anumit loc într-un clasament.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
      exemple
      • Echipa s-a clasat prima în campionat.
        surse: DLRLC
  • 2. A înceta un proces penal când se constată că există o cauză legală care împiedică pornirea sau continuarea lui.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • figurat Toată întîmplarea... și toate peripețiile pe care ți le-am spus erau acum afacere clasată și uitată. GALACTION, P. I 240.
      surse: DLRLC
    • 2.1. A scoate din uz (cu forme legale) un material care nu mai poate fi folosit din cauza degradării, a învechirii.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: