clarificare sf [At: DA ms / V: (iuz) chiar~ / Pl: ~cări / E: clarifica] 1 (Înv; d. lichide) Curățare. 2 Procesul prin care ceva devine (mai ușor) de înțeles. 3 Lămurire a unei situații.

CLARIFICÁRE, clarificări, s. f. Acțiunea de a clarifica; limpezire. V. lămurire. Clarificarea problemei. ▭ Dezvoltînd și îmbogățind genialele teze leniniste cu privire la problema naționala, I. V. Stalin a adus o clarificare deplină și sub toate aspectele în problema națională prin lucrarea «Marxismul și problema națională». LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 36.

CLARIFICÁRE s.f. Acțiunea de a clarifica și rezultatul ei; lămurire, limpezire. [< clarifica].

clarificá [At: DA / V: (iuz) chiar~ / Pzi: clarífic / E: lat clarificare, fr clarifier] 1-2 vtr (Înv; d. un lichid) A (se) curăța. 3-4 vtr A face să devină (sau a deveni) (mai) ușor de înțeles. 5-6 vtr A (se) lămuri o situație.

CLARIFICÁ, clárific, vb. I. Tranz. (Cu privire la manifestări ale gîndirii, la situații, împrejurări) A face clar, a lămuri, a desluși, a limpezi. I. V. Stalin în «Marxismul și problemele lingvisticii» a clarificat problema legăturii dintre limbă și societate. ▭ Meritul istoric al Congresului al V-lea al P. C. R. constă în faptul că a clarificat problemele fundamentale care se puneau în fața partidului, a proletariatului din Romînia, a lămurit caracterul revoluției din Romînia și forțele ei motrice și a stabilit sarcinile organizatorice principale ale partidului în etapa dată. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 61.

CLARIFICÁ vb. I. tr., refl. A (se) lămuri, a (se) desluși; a (se) limpezi. [P.i. clarífic. / cf. fr. clarifier < lat. clarus – limpede, facere – a face].

CLARIFICÁ vb. tr., refl. a (se) lămuri, a (se) limpezi. (< lat. clarificare, fr. clarifier)

A SE CLARIFICÁ mă clarífic intranz. 1) (despre persoane) A ajunge să înțeleagă clar; a se lămuri; a se edifica. 2) (despre lichide) A deveni clar; a se face limpede; a se limpezi. /<lat. clarificare, fr. clarifier

A CLARIFICÁ clarífic tranz. 1) A face să se clarifice. 2) (probleme, chestiuni, situații confuze) A face clar; a lămuri; a limpezi; a desluși; a elucida. /<lat. clarificare, fr. clarifier

clarificà v. a limpezi.

*clarífic, a -á v. tr. (lat. clarifico, -áre, d. clarus, clar, și facere, a face. V. edific). Fac clar, limpezesc, lămuresc: a clarifica vinu. Fig. A clarifica o situațiune.

clarificáre s. f., g.-d. art. clarificắrii; pl. clarificắri

clarificáre s. f., g.-d. art. clarificării; pl. clarificări

clarificá (a ~) vb., ind. prez. 3 clarífică

clarificá vb., ind. prez. 1 sg. clarífic, 3 sg. și pl. clarífică

clarifica (ind. prez. 3 sg. și pl. clarifică)

clarific.

CLARIFICÁRE s. 1. v. lămurire. 2. dumerire, edificare, lămurire. (~ lui într-o problemă.) 3. v. soluționare.