2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

claponi vt [At: LB / V: cojoní, copăní / Pzi: ~nésc / E: clapon] A castra cocoșii.

CLAPONÍ, claponesc, vb. IV. Tranz. A castra un cocoș; a face clapon.

CLAPONÍ, claponesc, vb. IV. Tranz. A castra un cocoș. – Din clapon.

clapón sm [At: ANON. CAR. / V: caplón, ~pún, capón, căpún, copán, (înv) copún, (Buc) căplún / Pl: ~i / E: pn kaplon] Cocoș castrat.

CLAPÓN, claponi, s. m. Cocoș castrat. – Din pol. kaplon.

CLAPÓN, claponi, s. m. Cocoș castrat. – Din pol. kaplon.

CLAPÓN, claponi, s. m. Cocoș castrat. Se aduse supă de clapon și, pe urmă, însuși claponul. HOGAȘ, DR. II 276. Găini și rațe, îngîmfați... claponi cu arcuite pene pestrițe... trăiau într-o deplină frăție în curtea mea. ANGHEL, PR. 93. Un gras clapon acasă întreg îl ospătă. NEGRUZZI, S. II 204. Mulțimea de găini, gîște, rațe, claponi... furnicau prin curtea boierească. FILIMON, C. 48.

CLAPÓN ~i m. Cocoș castrat care se îngrașă ușor și are carne multă. /<pol. kaplon

clapon m. cocoș castrat care se îngrașă ușor și oferă o carne gustoasă. [Pol. KLAPON].

clápon m. (pol. kaplon, rut. kaplún, ceh. kapóun, bg. kapon, ngr.kapóni și kapúni, it. cappone, fr. chapon, germ. kapaun, d. lat. cápo, capónis). Cocoș castrat.

claponésc v. tr. (d. clapon). Castrez cocoșiĭ, îĭ fac claponĭ. V. castrez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

clapón s. m., pl. clapóni

clapón s. m., pl. clapóni


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

clapón (clapóni), s. m. – Cocoș castrat. – Var. caplon, capon, capun; clampon, s. m. (berbec castrat). Pol. kaplon, rus. kaplun (Cihac, II, 60; Senzewitsch 200), din germ. Kapaun. Var. fără l, din ngr. ϰαπόνι, bg. kopon, sb. kopun.Der. claponi, vb. (a castra).

Intrare: claponi
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • claponi
  • claponire
  • claponit
  • claponitu‑
  • claponind
  • claponindu‑
singular plural
  • claponește
  • claponiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • claponesc
(să)
  • claponesc
  • claponeam
  • claponii
  • claponisem
a II-a (tu)
  • claponești
(să)
  • claponești
  • claponeai
  • claponiși
  • claponiseși
a III-a (el, ea)
  • claponește
(să)
  • claponească
  • claponea
  • claponi
  • claponise
plural I (noi)
  • claponim
(să)
  • claponim
  • claponeam
  • claponirăm
  • claponiserăm
  • claponisem
a II-a (voi)
  • claponiți
(să)
  • claponiți
  • claponeați
  • claponirăți
  • claponiserăți
  • claponiseți
a III-a (ei, ele)
  • claponesc
(să)
  • claponească
  • claponeau
  • claponi
  • claponiseră
Intrare: clapon
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clapon
  • claponul
  • claponu‑
plural
  • claponi
  • claponii
genitiv-dativ singular
  • clapon
  • claponului
plural
  • claponi
  • claponilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

claponi

  • 1. A castra un cocoș; a face clapon.
    surse: DLRLC

etimologie:

  • clapon
    surse: DLRM

clapon

  • 1. Cocoș castrat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC diminutive: claponaș 4 exemple
    exemple
    • Se aduse supă de clapon și, pe urmă, însuși claponul. HOGAȘ, DR. II 276.
      surse: DLRLC
    • Găini și rațe, îngîmfați... claponi cu arcuite pene pestrițe... trăiau într-o deplină frăție în curtea mea. ANGHEL, PR. 93.
      surse: DLRLC
    • Un gras clapon acasă întreg îl ospătă. NEGRUZZI, S. II 204.
      surse: DLRLC
    • Mulțimea de găini, gîște, rațe, claponi... furnicau prin curtea boierească. FILIMON, C. 48.
      surse: DLRLC

etimologie: