2 intrări

15 definiții

claponí vt [At: LB / V: cojoní, copăní / Pzi: ~nésc / E: clapon] A castra cocoșii.

CLAPONÍ, claponesc, vb. IV. Tranz. A castra un cocoș; a face clapon.

CLAPONÍ, claponesc, vb. IV. Tranz. A castra un cocoș. – Din clapon.

clapón sm [At: ANON. CAR. / V: caplón, ~pún, capón, căpún, copán, (înv) copún, (Buc) căplún / Pl: -i / E: pn kaplon] Cocoș castrat.

CLAPÓN, claponi, s. m. Cocoș castrat. – Din pol. kaplon.

CLAPÓN, claponi, s. m. Cocoș castrat. – Din pol. kaplon.

CLAPÓN, claponi, s. m. Cocoș castrat. Se aduse supă de clapon și, pe urmă, însuși claponul. HOGAȘ, DR. II 276. Găini și rațe, îngîmfați... claponi cu arcuite pene pestrițe... trăiau într-o deplină frăție în curtea mea. ANGHEL, PR. 93. Un gras clapon acasă întreg îl ospătă. NEGRUZZI, S. II 204. Mulțimea de găini, gîște, rațe, claponi... furnicau prin curtea boierească. FILIMON, C. 48.

clapón s. m., pl. clapóni

clapón s. m., pl. clapóni

clapón (clapóni), s. m. – Cocoș castrat. – Var. caplon, capon, capun; clampon, s. m. (berbec castrat). Pol. kaplon, rus. kaplun (Cihac, II, 60; Senzewitsch 200), din germ. Kapaun. Var. fără l, din ngr. ϰαπόνι, bg. kopon, sb. kopun.Der. claponi, vb. (a castra).

CLAPÓN ~i m. Cocoș castrat care se îngrașă ușor și are carne multă. /<pol. kaplon

clapon m. cocoș castrat care se îngrașă ușor și oferă o carne gustoasă. [Pol. KLAPON].

*castréz v. tr. (lat. castrare). Privez de organele reproductive. – Pop. scopesc și scapețesc, la vite jugănesc, la păsărĭ claponesc.

clápon m. (pol. kaplon, rut. kaplún, ceh. kapóun, bg. kapon, ngr.kapóni și kapúni, it. cappone, fr. chapon, germ. kapaun, d. lat. cápo, capónis). Cocoș castrat.

claponésc v. tr. (d. clapon). Castrez cocoșiĭ, îĭ fac claponĭ. V. castrez.

Intrare: clapon
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular clapon claponul
plural claponi claponii
genitiv-dativ singular clapon claponului
plural claponi claponilor
vocativ singular
plural
Intrare: claponi
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) claponi claponire claponit claponind singular plural
claponește claponiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) claponesc (să) claponesc claponeam claponii claponisem
a II-a (tu) claponești (să) claponești claponeai claponiși claponiseși
a III-a (el, ea) claponește (să) claponească claponea claponi claponise
plural I (noi) claponim (să) claponim claponeam claponirăm claponiserăm, claponisem*
a II-a (voi) claponiți (să) claponiți claponeați claponirăți claponiserăți, claponiseți*
a III-a (ei, ele) claponesc (să) claponească claponeau claponi claponiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)