CLAPON, claponi, s. m. Cocoș castrat. Se aduse supă de clapon și, pe urmă, însuși claponul. HOGAȘ, DR. II 276. Găini și rațe, îngîmfați... claponi cu arcuite pene pestrițe... trăiau într-o deplină frăție în curtea mea. ANGHEL, PR. 93. Un gras clapon acasă întreg îl ospătă. NEGRUZZI, S. II 204. Mulțimea de găini, gîște, rațe, claponi... furnicau prin curtea boierească. FILIMON, C. 48.