2 intrări

16 definiții

clacáre sf [At: Ltr / Pl: ~cắri / E: claca] 1 Umflare a tendonului la picioarele din față ale unui cal Si: clacaj (1). 2 Întindere sau rupere de tendon ori de ligament la sportivi Si: clacaj (2). 3 Întrerupere a unei activități intense, din cauza unei incapacități provocate de surmenaj Si: clacaj (3).

CLACÁRE, clacări, s. f. Acțiunea de a claca.V. claca.

CLACÁRE, clacări, s. f. Acțiunea de a claca.V. claca.

clacáre s. f., g.-d. art. clacắrii; pl. clacắri

clacáre s. f., g.-d. art. clacării; pl. clacări

CLACÁRE s. (MED.) clacaj.

CLACÁRE s.f. Acțiunea de a (se) claca; clacaj. [< claca].

clacá vi [At: LTR / Pzi: ~chéz / E: fr claquer] 1 (D. cai) A i se umfla tendonul la picioarele din față și a nu mai putea merge. 2-3 (D. sportivi) A suferi o întindere sau o ruptură de tendon ori de ligament în urma unui efort fizic. 4 (D. oameni) A întrerupe o activitate intensă, din cauza unei incapacități provocate de surmenaj.

CLACÁ, clachez, vb. I. Intranz. (Despre sportivi) A suferi o întindere sau o ruptură de tendon ori de ligament la picioare, în urma unui efort. ♦ P. ext. A ceda din punct de vedere nervos. – Din fr. claquer.

CLACÁ, clachez, vb. I. Intranz. (Despre sportivi) A suferi o întindere sau o ruptură de tendon ori de ligament la picioare, în urma unui efort. – Din fr. claquer.

clacá (a ~) vb., ind. prez. 3 clacheáză

clacá vb., ind. prez. 1 sg. clachéz, 3 sg. și pl. clacheáză

CLACÁ vb. I. 1. intr. (Franțuzism) A face să se audă, a produce un zgomot sec. ♦ (Despre condensatori) A se strica. 2. refl. A-și luxa tendonul la picior (printr-o călcătură stângace). ♦ (Despre cai) A avea tendoanele picioarelor (din față) umflate. [< fr. claquer].

CLACÁ vb. I. intr. 1. a face să se audă, a produce un zgomot sec ◊ (despre condensatori) a se strica. 2. (fig., fam.) a ceda psihic în urma unor suprasolicitări. ◊ a eșua, a da greș. II. refl. a-și luxa tendonul la picior. ◊ (despre cai) a avea tendoanele picioarelor (din față) umflate. (< fr. claquer)

A CLACÁ ~ chéz 1. tranz. (mai ales despre sportivi) A provoca o leziune prin întinderea ori ruperea tendoanelor sau ligamentelor de la un picior. 2. intranz. (despre cai) A contracta o inflamație la tendoanele picioarelor din față. /<fr. claquer


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Intrare: claca
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) claca clacare clacat clacând singular plural
clachea clacați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) clachez (să) clachez clacam clacai clacasem
a II-a (tu) clachezi (să) clachezi clacai clacași clacaseși
a III-a (el, ea) clachea (să) clacheze claca clacă clacase
plural I (noi) clacăm (să) clacăm clacam clacarăm clacaserăm, clacasem*
a II-a (voi) clacați (să) clacați clacați clacarăți clacaserăți, clacaseți*
a III-a (ei, ele) clachea (să) clacheze clacau claca clacaseră
Intrare: clacare
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular clacare clacarea
plural clacări clacările
genitiv-dativ singular clacări clacării
plural clacări clacărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)