opțiuni
  • info

2 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CLACARE, clacări, s. f. Acțiunea de a claca. – V. claca.

CLACARE, clacări, s. f. Acțiunea de a claca. – V. claca.

clacare sf [At: LTR / Pl: ~cări / E: claca] 1 Umflare a tendonului la picioarele din față ale unui cal Si: clacaj (1). 2 Întindere sau rupere de tendon ori de ligament la sportivi Si: clacaj (2). 3 Întrerupere a unei activități intense, din cauza unei incapacități provocate de surmenaj Si: clacaj (3).

CLACARE s.f. Acțiunea de a (se) claca; clacaj. [< claca].

CLACA, clachez, vb. I. Intranz. (Despre sportivi) A suferi o întindere sau o ruptură de tendon ori de ligament la picioare, în urma unui efort. ♦ P. ext. A ceda din punct de vedere nervos. – Din fr. claquer.

claca vi [At: LTR / Pzi: ~chez / E: fr claquer] 1 (D. cai) A i se umfla tendonul la picioarele din față și a nu mai putea merge. 2-3 (D. sportivi) A suferi o întindere sau o ruptură de tendon ori de ligament în urma unui efort fizic. 4 (D. oameni) A întrerupe o activitate intensă, din cauza unei incapacități provocate de surmenaj.

CLACA, clachez, vb. I. Intranz. (Despre sportivi) A suferi o întindere sau o ruptură de tendon ori de ligament la picioare, în urma unui efort. – Din fr. claquer.

CLACA vb. I. 1. intr. (Franțuzism) A face să se audă, a produce un zgomot sec. ♦ (Despre condensatori) A se strica. 2. refl. A-și luxa tendonul la picior (printr-o călcătură stîngace). ♦ (Despre cai) A avea tendoanele picioarelor (din față) umflate. [< fr. claquer].

CLACA vb. I. intr. 1. a face să se audă, a produce un zgomot sec ◊ (despre condensatori) a se strica. 2. (fig., fam.) a ceda psihic în urma unor suprasolicitări. ◊ a eșua, a da greș. II. refl. a-și luxa tendonul la picior. ◊ (despre cai) a avea tendoanele picioarelor (din față) umflate. (< fr. claquer)

A CLACA ~ chez 1. tranz. (mai ales despre sportivi) A provoca o leziune prin întinderea ori ruperea tendoanelor sau ligamentelor de la un picior. 2. intranz. (despre cai) A contracta o inflamație la tendoanele picioarelor din față. /<fr. claquer

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

clacare s. f., g.-d. art. clacării; pl. clacări

clacare s. f., g.-d. art. clacării; pl. clacări

clacare s. f., g.-d. art. clacării; pl. clacări

claca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. clachez, 3 clachează; conj. prez. 1 sg. să clachez, 3 să clacheze

claca (a ~) vb., ind. prez. 3 clachează

claca vb., ind. prez. 1 sg. clachez, 3 sg. și pl. clachează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CLACARE s. (MED.) clacaj.

CLACARE s. (MED.) clacaj.

Intrare: clacare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clacare
  • clacarea
plural
  • clacări
  • clacările
genitiv-dativ singular
  • clacări
  • clacării
plural
  • clacări
  • clacărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: claca
verb (V204)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • claca
  • clacare
  • clacat
  • clacatu‑
  • clacând
  • clacându‑
 singular plural
  • clachează
  • clacați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • clachez
 (să)
  • clachez
  • clacam
  • clacai
  • clacasem
a II-a (tu)
  • clachezi
 (să)
  • clachezi
  • clacai
  • clacași
  • clacaseși
a III-a (el, ea)
  • clachează
 (să)
  • clacheze
  • claca
  • clacă
  • clacase
plural I (noi)
  • clacăm
 (să)
  • clacăm
  • clacam
  • clacarăm
  • clacaserăm
  • clacasem
a II-a (voi)
  • clacați
 (să)
  • clacați
  • clacați
  • clacarăți
  • clacaserăți
  • clacaseți
a III-a (ei, ele)
  • clachează
 (să)
  • clacheze
  • clacau
  • clacară
  • clacaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

clacare, clacărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a claca. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: clacaj
etimologie:
  • vezi claca DEX '09 DEX '98 DN

claca, clachezverb

  • 1. (Despre sportivi) A suferi o întindere sau o ruptură de tendon ori de ligament la picioare, în urma unui efort. DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. prin extensiune A ceda din punct de vedere nervos. DEX '09 MDN '00
      • 1.1.1. A da greș. MDN '00
        sinonime: eșua
    • 1.2. (Despre cai) A avea tendoanele picioarelor (din față) umflate. DN
  • 2. A face să se audă, a produce un zgomot sec. DN
    • 2.1. (Despre condensatori) A se strica. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.