10 definiții pentru clacaj
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CLACAJ, clacaje, s. n. Faptul de a claca; întindere, ruptură sau leziune a tendoanelor ori a ligamentelor de la picioare, apărute în urma unui efort fizic. – Din fr. claquage.
CLACAJ, clacaje, s. n. Faptul de a claca; întindere, ruptură sau leziune a tendoanelor ori a ligamentelor de la picioare, apărute în urma unui efort fizic. – Din fr. claquage.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
clacaj sn [At: ENC. VET. 30 / Pl: ~e / E: fr cluquage] 1-3 (Rar) Clacare (1-3). 4 Leziune a tendoanelor ori a ligamentelor de la picioare, apărută după un efort fizic.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CLACAJ s.n. 1. Distensie, ruptură a unui ligament, a unui mușchi. 2. Boală a cailor, care se manifestă prin umflarea tendoanelor, în special la picioarele din față. [< fr. claquage].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CLACAJ s. n. 1. distensie, ruptură a unui ligament, a unui mușchi. 2. boală a cailor care se manifestă prin umflarea tendoanelor. (< fr. claquage)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CLACAJ ~e n. 1) Distensie a fibrelor musculare datorită unui efort fizic. 2) Boală a cailor manifestată prin umflarea tendoanelor, mai ales la picioarele din față. /<fr. claquage
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
clacaj s. n., pl. clacaje
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
clacaj s. n., pl. clacaje
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
clacaj s. n., pl. clacaje
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CLACAJ s. v. clacare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CLACAJ s. (MED.) clacare.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
clacaj, clacajesubstantiv neutru
- 1. Faptul de a claca; întindere, ruptură sau leziune a tendoanelor ori a ligamentelor de la picioare, apărute în urma unui efort fizic. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: clacare
- 2. Boală a cailor, care se manifestă prin umflarea tendoanelor, în special la picioarele din față. DN
etimologie:
- claquage DEX '09 DEX '98 DN