8 definiții pentru claca


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

claca vi [At: LTR / Pzi: ~chez / E: fr claquer] 1 (D. cai) A i se umfla tendonul la picioarele din față și a nu mai putea merge. 2-3 (D. sportivi) A suferi o întindere sau o ruptură de tendon ori de ligament în urma unui efort fizic. 4 (D. oameni) A întrerupe o activitate intensă, din cauza unei incapacități provocate de surmenaj.

CLACÁ, clachez, vb. I. Intranz. (Despre sportivi) A suferi o întindere sau o ruptură de tendon ori de ligament la picioare, în urma unui efort. ♦ P. ext. A ceda din punct de vedere nervos. – Din fr. claquer.

CLACÁ, clachez, vb. I. Intranz. (Despre sportivi) A suferi o întindere sau o ruptură de tendon ori de ligament la picioare, în urma unui efort. – Din fr. claquer.

CLACÁ vb. I. 1. intr. (Franțuzism) A face să se audă, a produce un zgomot sec. ♦ (Despre condensatori) A se strica. 2. refl. A-și luxa tendonul la picior (printr-o călcătură stângace). ♦ (Despre cai) A avea tendoanele picioarelor (din față) umflate. [< fr. claquer].

CLACÁ vb. I. intr. 1. a face să se audă, a produce un zgomot sec ◊ (despre condensatori) a se strica. 2. (fig., fam.) a ceda psihic în urma unor suprasolicitări. ◊ a eșua, a da greș. II. refl. a-și luxa tendonul la picior. ◊ (despre cai) a avea tendoanele picioarelor (din față) umflate. (< fr. claquer)

A CLACÁ ~ chéz 1. tranz. (mai ales despre sportivi) A provoca o leziune prin întinderea ori ruperea tendoanelor sau ligamentelor de la un picior. 2. intranz. (despre cai) A contracta o inflamație la tendoanele picioarelor din față. /<fr. claquer


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

clacá (a ~) vb., ind. prez. 3 clacheáză

clacá vb., ind. prez. 1 sg. clachéz, 3 sg. și pl. clacheáză

Intrare: claca
verb (V204)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • claca
  • clacare
  • clacat
  • clacatu‑
  • clacând
  • clacându‑
singular plural
  • clachea
  • clacați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • clachez
(să)
  • clachez
  • clacam
  • clacai
  • clacasem
a II-a (tu)
  • clachezi
(să)
  • clachezi
  • clacai
  • clacași
  • clacaseși
a III-a (el, ea)
  • clachea
(să)
  • clacheze
  • claca
  • clacă
  • clacase
plural I (noi)
  • clacăm
(să)
  • clacăm
  • clacam
  • clacarăm
  • clacaserăm
  • clacasem
a II-a (voi)
  • clacați
(să)
  • clacați
  • clacați
  • clacarăți
  • clacaserăți
  • clacaseți
a III-a (ei, ele)
  • clachea
(să)
  • clacheze
  • clacau
  • claca
  • clacaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)