2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CLĂTÍTĂ, clătite, s. f. Un fel de plăcintă subțire, prăjită în grăsime și umplută cu dulceață, marmeladă, brînză sau legume. Cucoana Georgeta știa să facă niște clătite minunate. SADOVEANU, P. S. 190.

CLĂTÍTĂ ~e f. Produs alimentar, făcut din foi subțiri de aluat, umplute cu dulceață, marmeladă, carne sau brânză, rulate și prăjite în grăsime. /v. a clăti

clătită f. plăcintioară subțire din făină, lapte, ouă. [Lit. prăjitură ce se clătește în tavă].

clătítă f., pl. e (d. clătesc). Prăjitură compusă dintr’o foaĭe de cocă moale și răsucită după ce s’a pus dulceață pe ĭa. V. scoveargă, omletă.

clătit2, ~ă [At: N. COSTIN, ap. DDRF / Pl: ~iți, ~e / E: clăti] 1 a (Înv) Clintit2. 2 a (Înv) Mișcat2. 3 a (Înv; îs) ~ de (sau la) minte Nebun. 4 a (Înv) Tulburat2. 5 a Limpezit2. 6 sf Plăcintă constând dintr-o foaie de aluat prăjită în grăsime, unsă cu dulceață, brânză etc. și rulată.

CLĂTÍT2, -Ă, clătiți, -te, adj., s. f. I. Adj. (Despre rufe, vase etc.) Care a fost spălat ușor sau limpezit cu apă. II. S. f. Foaie de aluat subțire prăjită în grăsime, unsă cu dulceață, marmeladă, brânză sau legume și apoi rulată. – V. clăti.

CLĂTÍT2, -Ă, clătiți, -te, adj., s. f. I. Adj. (Despre rufe, vase etc.) Care a fost spălat ușor sau limpezit cu apă. II. S. f. Un fel de plăcintă subțire prăjită în grăsime, unsă cu dulceață, marmeladă, brânză sau legume și apoi rulată. – V. clăti.

CLĂTÍT2, -Ă, clătiți, -te, adj. (Învechit și arhaizant) Tulburat, atins sufletește. [Mihai], clătit prin pierderea artileriei sale... se duse în grabă la centru. BĂLCESCU, O. II 332.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

clătítă s. f., g.-d. art. clătítei; pl. clătíte

clătítă s. f., pl. clătíte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CLĂTÍTĂ s. (pop.) scovardă. (A mâncat o ~ cu dulceață.)

CLĂTI s. (pop.) scovardă. (A mîncat o ~ cu dulceață.)

Intrare: clătită
clătită substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clăti
  • clătita
plural
  • clătite
  • clătitele
genitiv-dativ singular
  • clătite
  • clătitei
plural
  • clătite
  • clătitelor
vocativ singular
plural
Intrare: clătit (adj.)
clătit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clătit
  • clătitul
  • clătitu‑
  • clăti
  • clătita
plural
  • clătiți
  • clătiții
  • clătite
  • clătitele
genitiv-dativ singular
  • clătit
  • clătitului
  • clătite
  • clătitei
plural
  • clătiți
  • clătiților
  • clătite
  • clătitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

clătită

  • 1. Foaie de aluat subțire prăjită în grăsime, unsă cu dulceață, marmeladă, brânză sau legume și apoi rulată.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: scovardă un exemplu
    exemple
    • Cucoana Georgeta știa să facă niște clătite minunate. SADOVEANU, P. S. 190.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi clăti
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

clătit (adj.)

  • 1. (Despre rufe, vase etc.) Care a fost spălat ușor sau limpezit cu apă.
    surse: DEX '09
  • 2. învechit arhaizant Atins sufletește.
    surse: DLRLC sinonime: tulburat un exemplu
    exemple
    • [Mihai], clătit prin pierderea artileriei sale... se duse în grabă la centru. BĂLCESCU, O. II 332.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi clăti
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX