2 intrări

16 definiții

clăpăcí [At: CAMIL PETRESCU, V. 53 / Pzi: ~ăcésc / E: clipoci + bălăci] 1 vi A se mișca prin apă sau noroi, făcând un zgomot specific Cf bălăci. 2 vr (Reg) A se buimăci.

clipocí2 vi [At: CREANGĂ, P. 257 / V: (Trs) ~osí, ~otí2 / Pzi: ~océsc / E: bg клeпaч] (Îrg) 1 (D. oameni) A moțăi. 2 (D. lumină) A varia ca intensitate.

clipocí1 vi [At: C. PETRESCU, S. 141 / V: ~otí / Pzi: ~océsc / E: fo] 1 (D. ape curgătoare) A susura. 2 (Imp) A mânui zgomotos un instrument.

CLIPOCÍ1, pers. 3 clipocește, vb. IV. Intranz. (Despre ape curgătoare) A face un zgomot ușor; a susura, a murmura. [Var.: (reg.) clipotí vb. IV] – Formație onomatopeică.

CLIPOCÍ1, pers. 3 clipocește, vb. IV. Intranz. (Despre ape curgătoare) A face un zgomot ușor; a susura, a murmura. [Var.: (reg.) clipotí vb. IV] – Formație onomatopeică.

CLIPOTÍ vb. IV v. clipoci1.

CLĂPĂCÍ vb. IV v. clipoci.

CLIPOCÍ2, clipocesc, vb. IV. Intranz. (Despre apă) A face un zgomot ușor; a susura, a murmura. Auzeau deasupra capetelor lor cum se strecoară fața apei șușotind și gilgîind pe lîngă pîntecele de metal, cum alunecă și murmură și foșnește neîncetat clipocind. DUMITRIU, B. F. 153. Pîriul lat își mînă mai departe apele clipocind. STANCU, 328. Dîmbovița curgea galbenă, tulbure, clipocind pe sub sălcii. C. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 88. – Variante cipotí (C. PETRESCU, S. 141, SADOVEANU, N. P. 182), clăpăcí (CAMIL PETRESCU, V. 53) vb. IV.

CLIPOTÍ vb. IV v. clipoci2.

clipocí1 (a ~) (despre ape) vb., ind. prez. 3 sg. clipocéște, imperf. 3 sg. clipoceá; conj. prez. 3 să clipoceáscă

clipocí2 (a ~) (a susura) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clipocésc, imperf. 3 sg. clipoceá; conj. prez. 3 să clipoceáscă

clipocí (despre ape) vb., ind. prez. 3 sg. clipocéște, imperf. 3 sg. clipoceá; conj. prez. 3 sg. și pl. clipoceáscă

CLIPOCÍ vb. a murmura, a suna, a susura, a șopoti, a șopti, a șușoti, (rar) a șușui, a zgomota, a zuzui, a zvoni, (reg.) a ujui, (înv.) a murmui. (Apele ~.)

A CLIPOCÍ2 pers. 3 ~éște intranz. (despre ape curgătoare) A produce un zgomot lin, continuu și plăcut; a murmura; a susura; a șopoti. /Onomat.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CLIPOCÍ vb. a murmura, a suna, a susura, a șopoti, a șopti, a șușoti, (rar) a șușui, a zgomota, a zuzui, a zvoni, (reg.) a ujui, (înv.) a murmui. (Apele ~.)

Intrare: clăpăcire
clăpăcire infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular clăpăcire clăpăcirea
plural clăpăciri clăpăcirile
genitiv-dativ singular clăpăciri clăpăcirii
plural clăpăciri clăpăcirilor
vocativ singular
plural
Intrare: clipoci (zgomot)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) clipoci clipocire clipocit clipocind singular plural
clipocește clipociți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) clipocesc (să) clipocesc clipoceam clipocii clipocisem
a II-a (tu) clipocești (să) clipocești clipoceai clipociși clipociseși
a III-a (el, ea) clipocește (să) clipocească clipocea clipoci clipocise
plural I (noi) clipocim (să) clipocim clipoceam clipocirăm clipociserăm, clipocisem*
a II-a (voi) clipociți (să) clipociți clipoceați clipocirăți clipociserăți, clipociseți*
a III-a (ei, ele) clipocesc (să) clipocească clipoceau clipoci clipociseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) clipoti clipotire clipotit clipotind singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea) clipotește (să) clipotească clipotea clipoti clipotise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele) clipotesc (să) clipotească clipoteau clipoti clipotiseră
Surse flexiune: DLRLC
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) clăpăci clăpăcire clăpăcit clăpăcind singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea) clăpăcește (să) clăpăcească clăpăcea clăpăci clăpăcise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele) clăpăcesc (să) clăpăcească clăpăceau clăpăci clăpăciseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

clipoci (zgomot) clăpăci clipoti

  • 1. unipersonal (Despre ape curgătoare) A face un zgomot ușor, lin, continuu și plăcut.
    surse: DLRLC DEX '09 NODEX sinonime: murmura susura șopoti 3 exemple
    exemple
    • Auzeau deasupra capetelor lor cum se strecoară fața apei șușotind și gilgîind pe lîngă pîntecele de metal, cum alunecă și murmură și foșnește neîncetat clipocind. DUMITRIU, B. F. 153.
      surse: DLRLC
    • Pîriul lat își mînă mai departe apele clipocind. STANCU, 328.
      surse: DLRLC
    • Dîmbovița curgea galbenă, tulbure, clipocind pe sub sălcii. C. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 88.
      surse: DLRLC

etimologie: