2 intrări

25 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

centilítru sm [At: CLIMESCU, A. 208 / Pl: ~ri, (îvr) ~ri și ~re sn / E: fr centilitre, it centilitro] Măsură subdivizionară de capacitate, reprezentând a suta parte dintr-un litru.

clor sn [At: MACAROVICI, CH. 269 / E: fr chlore] Element chimic gazos, galben-verzui, cu miros înțepător, sufocant, toxic, cu proprietăți decolorante și dezinfectante, care are numeroase întrebuințări în industria chimică.

CENTILÍTRU, centilitri, s. m. Măsură subdivizionară de capacitate, care reprezintă a suta parte dintr-un litru. – Din fr. centilitre.

CLOR s. n. Element chimic gazos de culoare galbenă-verzuie, cu miros înțepător, sufocant, toxic, cu proprietăți decolorante și dezinfectante, care se folosește în industrie. – Din fr. chlore.

CENTILÍTRU, centilitri, s. m. Măsură subdivizionară de capacitate, care reprezintă a suta parte dintr-un litru. – Din fr. centilitre.

CLOR s. n. Element chimic gazos de culoare galbenă-verzuie, cu miros înțepător, sufocant, toxic, cu proprietăți decolorante și dezinfectante, care are numeroase întrebuințări în industrie. – Din fr. chlore.

CENTILÍTRU, centilitri, s. m. Măsură subdivizionară de capacitate, reprezentînd a suta parte dintr-un litru.

CLOR s. n. Element chimic gazos de culoare galbenă-verzuie și cu miros înțepător, cu proprietăți decolorante, dezinfectante și avînd diverse întrebuințări în industria chimică.

CENTILÍTRU, centilitri, s. m. Măsură subdivizionară de capacitate, reprezentând a suta parte dintr-un litru. – Fr. centilitre.

centilítru (-li-tru) s. m., art. centilítrul; pl. centilítri, art. centilítrii; simb. cl

centilítru s. m. (sil. -tru), art. centilítrul; pl. centilítri, art. centilítrii; simb. cl

CENTILÍTRU s.m. Măsură subdivizionară de capacitate, reprezentând a suta parte dintr-un litru. [Cf. fr. centilitre, it. centilitro].

CLOR s.n. Element chimic gazos, galben-verzui, cu miros înecăcios, foarte toxic, folosit ca decolorant și dezinfectant. [< fr. chlore, cf. gr. chloros – verzui].

CENTILÍTRU s. m. măsură subdivizionară de capacitate, a suta parte dintr-un litru. (< fr. centilitre)

CLOR1 s. n. element chimic gazos, galben-verzui, cu miros înțepător, sufocant, toxic, decolorant și dezinfectant. (< fr. chlore)

CENTILÍTRU ~i m. Unitate de măsură a capacității (egală cu a suta parte dintr-un litru). /<fr. centilitre

CLOR n. Gaz de culoare galbenă-verzuie, cu miros înțepător, sufocant și foarte toxic, folosit în industria chimică și ca decolorant sau dezinfectant. /<fr. chlore

centilitru m. a suta parte dintr’un litru.

Intrare: clor (subst.)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular clor clorul
plural
genitiv-dativ singular clor clorului
plural
vocativ singular
plural
Cl simbol
Intrare: centilitru
centilitru substantiv masculin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular centilitru centilitrul
plural centilitri centilitrii
genitiv-dativ singular centilitru centilitrului
plural centilitri centilitrilor
vocativ singular
plural
cl simbol

centilitru cl

  • 1. Măsură subdivizionară de capacitate, care reprezintă a suta parte dintr-un litru.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN Șăineanu, ed. VI
  • comentariu simbol cl
    surse: DOOM 2

etimologie:

clor (subst.) Cl

  • 1. Element chimic gazos de culoare galbenă-verzuie, cu miros înțepător, sufocant, toxic, cu proprietăți decolorante și dezinfectante, care se folosește în industrie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN Șăineanu, ed. VI
  • comentariu simbol Cl
    surse: DOOM 2

etimologie: