CIZMÁR, cizmari, s. m. Meseriaș care confecționează și repară încălțăminte; pantofar, ciubotar. – Cizmă + suf. -ar.

cizmár sm [At: I. GOLESCU, ap. DDRF / V: (înv) cijmár, cismár, cișmár / Pl: ~i / E: cizmă + -ar] Persoană care confecționează și repară încălțăminte Si: pantofar, (înv) cizmaș, (îvp) ciubotar, (îrg) papucar, (iuz) cavaf.

CIZMÁR, cizmari, s. m. Persoană care se ocupă cu confecționarea și repararea încălțămintei; pantofar, ciubotar. – Cizmă + suf. -ar.

CIZMÁR, cizmari, s. m. Meseriaș care se ocupă cu confecționarea și repararea încălțămintei; pantofar, ciubotar.

CIZMÁR ~i m. Meșter care face sau repară încălțăminte; ciubotar; pantofar. /cizmă + suf. ~ar

cizmár m. (d. cizmă; bg. sîrb. cizmar). Vest. Făcător de cizme, cĭobotar.

cismar m. 1. cel ce face cisme; 2. cel ce face orice fel de încălțăminte.

cizmar s. m., pl. cizmari

cizmar s. m., pl. cizmari

cizmár s. m., pl. cizmári

CIZMÁR s. pantofar, (înv. și reg.) papucar, papugiu, (Mold.) ciubotar, (Transilv., Ban., Maram. și Bucov.) șuștăr, (înv.) cavaf.

CIZMAR s. pantofar, (înv. si reg.) papucar, papugiu, (Mold.) ciubotar, (Transilv., Ban., Maram. și Bucov.) șuștăr, (înv.) cavaf.

NE SUTOR, ULTRA CREPIDAM (lat.) cizmare, nu mai sus de sanda! – Pliniu cel Bătrân, „Naturalis historia”, 35-36. Cuvintele pictorului Apelles adresate unui cizmar care, după ce criticase felul în care era pictată sandaua într-un tablou, încerca să aprecieze și restul tabloului. Astăzi, se adresează acelora care vorbesc despre lucruri ce depășesc competența lor.