cizelare sf [At: GHEREA, ST. CR. I, 248 / Pl: ~lări / E: cizela] 1-2 Finisare (sau ornamentare) (cu dalta) a unui obiect (de metal) Si: cizelat¹ (1-2). 3 (Fig) Aducere de îmbunătățiri unei lucrări Si: cizelat¹ (3). 4 (Fig) Deprindere cu obiceiuri civilizate, cu acte de cultură etc Si: cizelat¹ (4).

CIZELARE, cizelări, s. f. Acțiunea de a cizela. ◊ Fig. Dintre aceste tabere, una face din frazări admirabile melopee, cizelări artistice, giuvaeruri rare sau tablouri de preț. MACEDONSKI, O. IV 110.

CIZELARE s.f. Acțiunea de a cizela și rezultatul ei. [< cizela].

cizelare f. fapta de a cizela.

cizela [At: BUL. COM. IST. I, 89 / Pzi: ~lez / E: fr ciseler] 1-2 vt A finisa (sau a ornamenta) (cu dalta) un obiect (de metal). 3 vt (Fig) A aduce îmbunătățiri (de stil, de exprimare) unei lucrări literare sau științifice. 4-5 vtr (Fig) A face să capete (sau a căpăta) deprinderi civilizate, cultură etc.

* CIZELA (-lez) vb. tr. ⛏ 1 A lucra cu dalta, a ciopli a scobi ¶ 2 A sculpta pe metal [fr. ciseler].

CIZELA, cizelez, vb. I. Tranz. A prelucra un obiect (mai ales de metal) în mod minuțios, pentru a-i da forma sau aspectul dorit; a șlefui. Străvechea mea argintărie, cu-atîta artă cizelată De rafinatul Benvenuto, sclipea pe masă înșirată. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 81. Pe canal, trei poduri strimte ca trei arcuri se întind; A lor margini, cizelate în șiraguri de inele, Poartă zmei cu ochi fantastici cari noaptea se aprind. ALECSANDRI, P. III 87. ◊ Fig. Versurile lui Vlahuță sînt cizelate frumos. GHEREA, ST. CR. I 247.

CIZELA vb. I. tr. A lucra, a ciopli, a scobi, a orna cu dalta. ♦ (Fig.) A șlefui; a împodobi, a înfrumuseța (o operă, o scriere etc.). [< fr. ciseler].

CIZELA vb. tr. 1. a lucra, a ciopli, a orna cu dalta. 2. (fig.) a șlefui; a înfrumuseța (o operă, o scriere etc.). (< fr. ciseler)

A SE CIZELA mă ~ez intranz. (despre persoane) A căpăta deprinderi de comportare politicoasă; a deveni manierat; a se ciopli; a se șlefui; a se civiliza. /<fr. se ciseler

A CIZELA ~ez tranz. 1) (mai ales piese metalice) A aduce la condițiile dorite, perfecționând prin anume operații; a definitiva; a finisa. 2) fig. (texte) A îmbunătăți prin redactare minuțioasă; a șlefui. 3) A face să se cizeleze. /<fr. ciseler

cizelà v. 1. a lucra cu dalta, a scobi; 2. a săpa figuri în metale.

*cizeléz v. tr. (fr. ciseler, d. cisel, ciseau, daltă). Dăltuĭesc, sculptez, gravez, sap (metalele prețioase).

cizelare s. f., g.-d. art. cizelării; pl. cizelări

cizelare s. f., g.-d. art. cizelării; pl. cizelări

cizelare s. f., g.-d. art. cizelării; pl. cizelări

cizela (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. cizelez, 3 cizelează; conj. prez. 1 sg. să cizelez, 3 să cizeleze

cizela (a ~) vb., ind. prez. 3 cizelează

cizela vb., ind. prez. 1 sg. cizelez, 3 sg. și pl. cizelează

cizela

cizelez.

CIZELÁRE (< fr.) s. f. Operație de finisare, retușare sau ornamentare a unor obiecte metalice prin așchiere, gravare sau modelare cu dălți, poansoane, priboaie etc. sau numai prin așchiere.

CIZELARE s. v. cultivare, rafinare, stilare.

CIZELARE s. 1. cizelat, șlefuire, șlefuit. (~ unui material dur.) 2. v. stilizare.

CIZELARE s. 1. cizelat, șlefuire, șlefuit. (~ unui material dur.) 2. stilizare, (rar) subtilizare, (fam. fig.) pieptănare, (fig.) șlefuire. (~ unui text literar.)

cizelare s. v. CULTIVARE. RAFINARE. STILARE.

CIZELA vb. v. civiliza, cultiva, rafina, stila.

CIZELA vb. 1. a șlefui. (~ cu dalta un material.) 2. v. stiliza.

cizela vb. v. CIVILIZA. CULTIVA. RAFINA. STILA.

CIZELA vb. 1. a șlefui. (~ cu dalta un material.) 2. a stiliza, (rar) a subtiliza, (pop.) a ageri, (fam. fig.) a ciopli, a peria, a pieptăna, (fig.) a șlefui. (~ un text literar.)