11 definiții pentru ciuruc

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CIURÚC, ciurucuri, s. n. Lucru fără valoare, rămășiță bună de aruncat, rest care nu mai e bun de nimic. ♦ Fig. (Depr.) Om care nu e bun de nimic, vrednic de dispreț. – Din tc. čürük.

CIURÚC, ciurucuri, s. n. Lucru fără valoare, rămășiță bună de aruncat, rest care nu mai e bun de nimic. ♦ Fig. (Depr.) Om care nu e bun de nimic, vrednic de dispreț. – Din tc. čürük.

ciuruc sn [At: LM / Pl: ~uri / E: tc çürük] 1 Lucru fără valoare. 2 Rămășiță inutilă. 3 (Dep) Om care nu e bun de nimic. 4 (Înv; îs) ~ul școlii Cel mai slab școlar. 5 (Înv; pex) Vită care nu e bună de muncă (și, drept urmare, este destinată tăierii). 6 (Înv; pex) Vită prea mică pentru a fi pusă la muncă.

CIURÚC, ciurucuri, s. n. (Mai ales la pl.) Lucru fără valoare, rămășiță bună de aruncat, rest care nu mai e bun de nimic. ◊ Fig. (Depreciativ) Om care nu-i bun de nici o treabă, vrednic de dispreț, decăzut din punct de vedere moral. Mediocrități... ciurucuri sociale. CARAGIALE, N. F. 89. Acest Pan era un ciuruc de zeu, ce trăia prin păduri. ISPIRESCU, U. 107.

CIURÚC ~uri n. 1) Obiect fără valoare; rămășiță bună de aruncat. 2) depr. Om de nimic, demn de dispreț. /<turc. çurük

ciuruc n. 1. căzătură de vită (bună de îngrășat pentru tăiere); 2. rămășiță de lepădat, drojdie (fig.): ciurucuri de oștire ISP. [Turc. ČÜRÜK, netrebnic].

cĭurúc n., pl. urĭ (turc. čürük, putred. V. gĭurumea). Brac, lucru prost orĭ vechĭ: un cĭuruc de lampă. Om saŭ animal de puțin preț: un cĭuruc de cal, la întrunire aŭ venit toate cĭurucurile.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ciurúc (ciurúcuri), s. n. – Deșeu, zdreanță, lucru sau om de nimic. Tc. çürük „putred, stricat” (Șeineanu, II, 139; Lokotsch 446), cf. bg., sb. čuruk.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

ciuruc, ciurucuri s. n. 1. lucru / obiect lipsit de valoare 2. (peior.) persoană vrednică de dispreț

Intrare: ciuruc
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciuruc
  • ciurucul
  • ciurucu‑
plural
  • ciurucuri
  • ciurucurile
genitiv-dativ singular
  • ciuruc
  • ciurucului
plural
  • ciurucuri
  • ciurucurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ciuruc, ciurucurisubstantiv neutru

  • 1. Lucru fără valoare, rămășiță bună de aruncat, rest care nu mai e bun de nimic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. figurat depreciativ Om care nu e bun de nimic, vrednic de dispreț. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Mediocrități... ciurucuri sociale. CARAGIALE, N. F. 89. DLRLC
      • format_quote Acest Pan era un ciuruc de zeu, ce trăia prin păduri. ISPIRESCU, U. 107. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.