Definiția cu ID-ul 439564:

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ciuruc (ciurucuri), s. n. – Deșeu, zdreanță, lucru sau om de nimic. Tc. çürük „putred, stricat” (Șeineanu, II, 139; Lokotsch 446), cf. bg., sb. čuruk.