16 definiții pentru cipic

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CIPIC, cipici, s. m. 1. Papuc de lână împletită sau de stofă. 2. (Înv.) Gheată (fină); pantof. [Var.: (reg.) ciupic s. m.] – Din bg. čepik.

CIPIC, cipici, s. m. 1. Papuc de lână împletită sau de stofă. 2. (Înv.) Gheată (fină); pantof. [Var.: (reg.) ciupic s. m.] – Din bg. čepik.

cipic sm [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 16 / V: (reg) chipic, ciupic / Pl: ~ici / E: bg чепик] (Mol; înv) 1 Gheată. 2 Papuc de lână împletită sau de stofă. 3 Pantof.

CIPIC, cipici, s. m. 1. (Învechit) Gheată (mai fină), pantof. Își desculță opinca și-ncalță cipicul. BIBICESCU, P. P. 133. 2. Papuc de lînă împletită sau de stofă. Cipicii îi erau îmbibați, de apa și de glodul prin care venise. CAMILAR, TEM. 15. – Pl. și: (s. n.) cipice (HOGAȘ, DR. II 122).

CIPIC ~ci m. mai ales la pl. 1) Obiect de încălțăminte fără tocuri, confecționat din postav sau din lână. 2) Papuc de casă. /<bulg. țepik

cipíc și cĭupíc m. (ung. cípöke, dim. d. cipö, gheată; bg. čipik). Munt.. Pantof (de pîslă, de lac ș. a.). Bocîncă.

CIUPIC s. m. v. cipic.

cipici (ciupici) m. pl. botine. [Ung. CSIPÖKE].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cipic (cipici), s. m. – Papuc. – Var. ciupic, țipic. Din. bg. čepik, după DAR; din mag. cipöke, după Cihac, II, 491. Mag. explică mai bine var. Cf. iud. sp. čipičis (Wagner, Caracteres generales del judeoesp., Madrid 1930, 71).

Intrare: cipic
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cipic
  • cipicul
  • cipicu‑
plural
  • cipici
  • cipicii
genitiv-dativ singular
  • cipic
  • cipicului
plural
  • cipici
  • cipicilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciupic
  • ciupicul
  • ciupicu‑
plural
  • ciupici
  • ciupicii
genitiv-dativ singular
  • ciupic
  • ciupicului
plural
  • ciupici
  • ciupicilor
vocativ singular
plural
tipici
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
chipic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cipic, cipicisubstantiv masculin

  • 1. Papuc de lână împletită sau de stofă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: papuc
    • format_quote Cipicii îi erau îmbibați de apa și de glodul prin care venise. CAMILAR, TEM. 15. DLRLC
  • 2. învechit Gheată (fină). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Își desculță opinca și-ncalță cipicul. BIBICESCU, P. P. 133. DLRLC
  • comentariu Plural și (s. n.): cipice. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.