2 intrări

15 definiții

CIUPÍC s. m. v. cipic.

cipíc sm [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 16 / V: (reg) chipíc, ciupíc / Pl: ~íci / E: bg чeпик] (Mol; înv) 1 Gheată. 2 Papuc de lână împletită sau de stofa. 3 Pantof.

CIPÍC, cipici, s. m. 1. Papuc de lână împletită sau de stofă. 2. (Înv.) Gheată (fină); pantof. [Var.: (reg.) ciupíc s. m.] – Din bg. čepik.

CIPÍC, cipici, s. m. 1. Papuc de lână împletită sau de stofă. 2. (Înv.) Gheată (fină); pantof. [Var.: (reg.) ciupíc s. m.] – Din bg. čepik.

CIPÍC, cipici, s. m. 1. (Învechit) Gheată (mai fină), pantof. Își desculță opinca și-ncalță cipicul. BIBICESCU, P. P. 133. 2. Papuc de lînă împletită sau de stofă. Cipicii îi erau îmbibați, de apa și de glodul prin care venise. CAMILAR, TEM. 15. – Pl. și: (s. n.) cipice (HOGAȘ, DR. II 122).

cipíc (cipíci), s. m. – Papuc. – Var. ciupic, țipic. Din. bg. čepik, după DAR; din mag. cipöke, după Cihac, II, 491. Mag. explică mai bine var. Cf. iud. sp. čipičis (Wagner, Caracteres generales del judeoesp., Madrid 1930, 71).

CIPÍC ~ci m. mai ales la pl. 1) Obiect de încălțăminte fără tocuri, confecționat din postav sau din lână. 2) Papuc de casă. /<bulg. țepik

cipici (ciupici) m. pl. botine. [Ung. CSIPÖKE].

cipíc și cĭupíc m. (ung. cípöke, dim. d. cipö, gheată; bg. čipik). Munt.. Pantof (de pîslă, de lac ș. a.). Bocîncă.

Intrare: cipic
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cipic cipicul
plural cipici cipicii
genitiv-dativ singular cipic cipicului
plural cipici cipicilor
vocativ singular
plural
ciupic
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ciupic ciupicul
plural ciupici ciupicii
genitiv-dativ singular ciupic ciupicului
plural ciupici ciupicilor
vocativ singular
plural
Intrare: ciupic
ciupic
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.