11 definiții pentru ciupeală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciupeálă sf [At: CARAGIALE, M. 236 / Pl: ~eli / E: ciupi + -eală] 1-3 Ciupire (1-3). 4 (Fig; fam) Furt mărunt (repetat).

CIUPEÁLĂ, ciupeli, s. f. Faptul de a ciupi.Fig. (Fam.) Însușire (repetată) a unor mici sume de bani, a unor obiecte mărunte etc.; furt mărunt, furtișag. – Ciupi + suf. -eală.

CIUPEÁLĂ, ciupeli, s. f. Faptul de a ciupi.Fig. (Fam.) Însușire (repetată) a unor mici sume de bani, a unor obiecte mărunte etc.; furt mărunt, furtișag. – Ciupi + suf. -eală.

CIUPEÁLĂ, ciupeli, s. f. 1. Faptul de a ciupi; ciupire. 2. Fig. Însușire (de obicei repetată) a unor sume de bani dintr-un fond străin, reprezentînd o valoare neînsemnată (ca să nu se observe sau ca să nu atragă sancțiuni grave). Dacă la cea dintîi ciupeală ar fi venit un domn inspector și i-ar fi făcut casa, ar fi găsit lipsă mai nimic. CARAGIALE, O. II 236. ♦ Însușire a unor crîmpeie de idei din cărțile altora. V. plagiat. Ai făcut în carte-ți oarecare împrumuturi tăinuite, adică, cum am zice, vreo ciupeală. ODOBESCU, S. III 147.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ciupeálă s. f., g.-d. art. ciupélii; pl. ciupéli

ciupeálă s. f., g.-d. art. ciupélii; pl. ciupéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CIUPEÁLĂ s. v. ciupitură.

CIUPEÁLĂ s. v. pișcătură.

CIUPEA s. ciupitură, pișcare, pișcătură. (O ~ făcută pe pielea cuiva.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

ciupeală, ciupeli s. f. 1. profit mărunt. 2. beție.

a juca la ciupeală expr. (în sport) a profita prompt de fiecare greșeală a adversarului; a juca mediocru, speculând orice greșeală a adversarului.

Intrare: ciupeală
ciupeală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciupea
  • ciupeala
plural
  • ciupeli
  • ciupelile
genitiv-dativ singular
  • ciupeli
  • ciupelii
plural
  • ciupeli
  • ciupelilor
vocativ singular
plural

ciupeală

  • 1. Faptul de a ciupi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ciupire ciupitură pișcare pișcătură
    • 1.1. figurat familiar Însușire (repetată) a unor mici sume de bani, a unor obiecte mărunte etc.; furt mărunt.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: furt furtișag un exemplu
      exemple
      • Dacă la cea dintîi ciupeală ar fi venit un domn inspector și i-ar fi făcut casa, ar fi găsit lipsă mai nimic. CARAGIALE, O. II 236.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. Însușire a unor crâmpeie de idei din cărțile altora.
        surse: DLRLC un exemplu
        exemple
        • Ai făcut în carte-ți oarecare împrumuturi tăinuite, adică, cum am zice, vreo ciupeală. ODOBESCU, S. III 147.
          surse: DLRLC

etimologie:

  • Ciupi + sufix -eală.
    surse: DEX '98 DEX '09